Prof.dr. Vasile Neacşa: “Actorul şi sălbaticii“: Occident vs Rusia

Prof. univ. Vasile Neacşa analizează toate sancţiunile impuse Rusiei după invadarea Ucrainei şi afirmă că impactul acestora se va resfrânge asupra cetăţenilor UE şi Rusiei, în timp ce China, Asia, SUA sunt principalele câştigătoare ale blocării accesului la SWIFT, comercializării de materii prime şi hidrocarburi sau îngheţării fondurilor ruseşti din străinătate.

Redăm integral textul semnat de prof. dr. Vasile Neacşa:

În timp de război adevărul este atât de preţios încât trebuie protejat mereu cu un bastion de minciuni (Winston Churcchill). Afirmaţiei teoretizate şi cunoscute de mii de ani îi facem faţă la timpul prezent. Totuşi, decriptarea conflictului dintre Ucraina şi Rusia poate interveni cu condiţia să nu fim emoţionali, fapt destul de dificil de urmărit (sărim în ajutorul celui mai slab fără a avea o imagine de ansamblu şi fără a judeca faptele decât dintr-un singur unghi ). Evenimentele din ultimile zile au făcut să crească cota de stres în Occident pe bună dreptate, conducând la unele erori de management din partea politicului (s-a uitat până şi de pandemie).

Totuşi, voi incerca să răspund cât se poate de obiectiv la câteva întrebări simple cu referire la sancţiunile impuse Rusiei şi efectul acestora. Apoi voi ]ncerca să analizez dimensiunea declarativă a politicului din ultimile zile şi impactul produs. Într-un final voi analiza impactul razboiului din Ucraina asupra populaţiei din ambele ţări, cât şi din Occident.

Sancţiunile împotriva Rusiei ca urmare a invaziei Ucrainei sunt multiple şi au două grade de complexitate. Cele cu impact dur asupra politicului şi populaţiei şi cele cu impact simbolic sau contraproductive, le numesc eu.

Blocarea SWIFT

- Din prima categorie blocarea SWIFT( sistem de transfer financiar) şi interzicerea operaţiunilor bancare dintre Rusia şi Occident mi se par de mare proporţie. Operaţiunea vine ca urmare a exemplului dat de Administraţia Trump cu referire la China. Sancţiunea impusă Chinei a determinat-o pe aceasta să îşi creeze propriul sistem numit CIPS în 2015 şi care operează cu moneda naţională, Yuan. Sistemul este utilizat de 96 ţări din lume şi aproximativ 1.000 instituţii financiare. Şi Rusia are propriul său sistem, tot din 2015, dar care este operaţional în numai 6 ţări, dintre care două europene. Sistemul SWIFT prezintă particularitatea că este un sistem sub incidenţa legii  “Patriotic Act” care dă posiblibitatea Administraţiei americane să monitorizeze orice tranzacţie. CIPS nu are încă pusă la punct o astfel de caracteristică. Mai mult în 2019, Franţa, Germania şi Marea Britanie creează propriul sistem INSTEX pentru a evita supravegherea americană şi a putea efectua afaceri cu Iranul (se limitează la bunuri alimentare şi medicamente) fără a mai utiliza dolarul american.  Ultimele informaţii prezentate de presa internaţională (Reuters, 06.03.2022) arată că Rusia a optat pentru sistemul CIPS. În acest caz se estimează ca valoarea de piaţă a CIPS va ajunge la 30% într-un an.

Tranzacţiile cu hidrocarburi între Rusia şi Occident

- Au fost impuse sanctiuni în vederea tranzacţionării produselor dintre Rusia şi Occident. Ţinând cont de dependenţa UE de piaţa de hidrocarburi şi alte materii prime din Rusia, au fost autorizate să continue să tranzacţioneze numai două banci din Rusia.  Datorită crizei în mod evident preîul tuturor acestor produse a crescut exponenţial. Rezultatul este că Rusia câştigă zilnic între 700-900 milioane € suplimentar exportând aceeaşi cantitate de produse ca şi cu o lună de zile în urmă. Acesta este motivul pentru care Preşedintele american Biden a oferit statutul de aliat special NATO, statului Qatar, în schimbul gazelor lichefiate. Gazele provenite din Qatar, ca şi cele din USA, sunt mult mai scumpe decât cele furnizate de Rusia. Iar mijloacele de transport şi depozitare (inclusiv terminale) sunt insuficiente pentru a asigura imediat o constantă în furnizare. Între timp Biden a atins obiectivul fixat de Trump de a vinde gaze lichefiate scumpe pe piaţa din UE. Gazoductul ”Forţa siberiană” inaugurat în decembrie 2019, care leagă Rusia de China, are o capacitate de transport de 38 miliarde m3/an. În urmă cu câteva zile, în plin război, Rusia şi China au semnat un acord nou de construcţie unui  nou gazoduct cu o capacitate de 50 miliarde m3/an. În acest caz problema comercializării energiei fosile pentru Rusia devine secundară cu condiţia ca şi Turcia, care are conducta petrolieră TurkStream să nu se ralieze la sancţiunile impuse de Occident. Dacă tinem cont că Turcia are o economie în suferinţă, resursele sale financiare îi sunt grevate de un război de uzură în Siria şi la frontiera cu Irak, are o dependenţă în proporţie de 80% de TurkStream şi că relaţia cu Occidentul este dificilă, este foarte probabil ca Turcia să îşi continue afacerile cu Rusia ca şi cum nimic nu s-a întâmplat.

Interzicerea avioanelor ruseşti în spaţiul aerian occidental

- Interzicerea zborurilor Aeroflot şi de fapt a tuturor avioanelor ruseşti în spaţiul aerian Occidental. În acest caz, bănuiesc că reciprocitatea se va aplica. În consecinţă toate zborurile europene cu destinaţie Asia vor trebui să facă un ocol de mai bine de două ore, preţul călătoriei practicat de companiile de zbor europene fiind astfel mai ridicat. Companiile aeriene Asiatice vor fi cele care vor avea de câştigat, iar cele din UE îşi pot reduce deja flota cu câteva sute de avioane.

Îngheţarea fondurilor din afara Rusiei

- Problema pentru Rusia devine dificilă din momentul îngheţării totalităţii fondurilor ei aflate în exteriorul ţării, care se ridică la 650 miliarde $.350 miliarde $ se găsesc în băncile din UE si USA, iar 300 miliarde $ în băncile ruseşti şi din Asia , unde un loc important îl ocupă China, Coreea de Sud, India. Cum va face Rusia faţă acestei probleme? Pieţele financiare Occidentale sunt închise deja. O soluţie poate fi China sau alternativa ca populaţia rusă să îşi strângă cureaua pentru ceva timp. Preşedintele Putin are de ales răul cel mai mic dintre cele două. Dar în acelaşi timp si UE are o problemă care s-a pus în mişcare şi are un efect de bulgăre de zăpadă. Încrederea în moneda unică în termeni financiari şi investiţionali pe plan internaţional va scădea vertiginos. Câştigătorul rămâne, ca mai mereu, SUA, dar de data aceasta apare şi China.

Cine pierde, cine câştigă

Din analiza punctelor abordate mai sus (SWIFT, comercializare de materii prime şi hidrocarburi, spaţiu aerian, îngheţare de fonduri)  China şi Asia sunt principalele câştigătoare, urmate de SUA. UE şi Rusia sunt cele care vor încasa cele mai multe lovituri economice şi financiare. Ambele au posibilitatea de refacere într-un timp relativ scurt (1-2 ani) datorită network-ului format sau care este în curs de formare. Într-o primă fază, rezervele de bani ale Rusiei, 300 miliarde $, îi pot fi suficiente pentru a face faţă la o perioadă de tranzit de un an. Restul depinde de ce network îşi creează.

Şi într-un caz, ca şi în celălalt, impactul se resfrânge asupra populaţiilor din UE şi Rusia. Clasa de mijloc a UE se subţiază pe zi ce trece, iar polarizarea societăţii între săraci şi bogaţi se accentuează. Să nu uităm că pandemia a accentuat fenomenul (creşterea preţurilor 10%, inflaţie 8%, lipsa de materii prime…), iar populaţia are dificultăţi în a se adapta la un nivel de viaţă mai scăzut. În schimb, populaţia rusă, ieşită de curând dintr-o perioadă de sărăcie, care s-a întins pe mulţi ani, ar putea avea o rezistenţă mult mai mare. Cureaua se poate strânge mai uşor dacă ai mai strâns-o şi în trecut de  multe ori. 

Urmează: Oameni politici, vorbe si fapte: Occident vs Rusia.