Progrese politice inconsecvente şi superficiale în Irak

"Progresele politice sunt atât de lente, neregulate şi superficiale, iar diviziunile socio-politice atât de profunde, încât Statele Unite nu sunt pregătite să părăsească Irakul, aşa cum nu erau nici în urmă cu un an", potrivit raportului USIP, ai cărui experţi au consiliat Grupul de studii pentru Irak, coprezidat de fostul secretar de Stat, James Baker, în 2006.

Acest grup ceruse, în decembrie 2006, armatei americane să se retragă din Irak şi să deschidă economia către Siria şi Iran.

Analiza subliniază fragilitatea situaţiei şi influenţa scăzută a Washingtonului asupra Bagdadului.

"Scăderea nivelului violenţelor, care prevalează în mare măsură în faţa nevoilor irakiene şi americane, menţine situaţia sensibilă şi tributară prezenţei forţelor americane", potrivit raportului, care adaugă că Statele Unite au o influenţă scăzută asupra Guvernului irakian, întrucât nu au impus niciun fel de condiţie acestuia.

"Fără un progres politic, Statele Unite riscă să fie reţinute pentru mult timp în Irak, cu consecinţe grave asupra intereselor lor în întreaga lume", mai precizează textul.

Această situaţie ar putea angaja "pe deplin şi necondiţinat" Statele Unite în Irak pentru încă cinci până la zece ani, până când se va înrădăcina un progres politic serios, apreciază experţii USIP.

Studiul a fost publicat cu două zile înainte de audierea în Congres a ambasadorului american Ryan Crocker şi a comandantului forţelor americane în Irak, David Petraeus, care ar urma să recomande o pauză în privinţa reducerii efectivelor militare.

Documentul preconizează, dacă Washingtonul decide să menţină nivelul angajementelor în Irak, fie o cooperare pentru a consolida colectivităţile locale, fie o încurajare a "negocierilor intense" la nivel naţional, între facţiunile rivale.

Dacă, dimpotrivă, Statele Unite decid să-şi reducă prezenţa, aşa cum preconizează opoziţia democrată americană, Washingtonul ar putea influenţa descentralizarea puterilor, Bagdadul având drept rol principal să distribuie venitul din petrol şi să întreţină o armată eficientă.

USIP evocă şi ipoteza unei retrageri militare necondiţionate şi "aproximativ în totalitate", însoţită de un impuls diplomatic de a reconstrui alianţele regionale, şi de o redistribuire în Golful Persic, în cadrul căreia trupele ar putea reveni în Irak, în caz de necesitate, scenariu similar promisiunilor prezidenţiabililor democraţi, Barack Obama şi Hillary Clinton.