Prudenţa SUA privind o intervenţie în Libia aminteşte de dezbaterile despre războaiele din Balcani

Ca şi în timpul războaielor din Bosnia şi Kosovo, unii senatori americani susţin o intervenţie aeriană, cu scopul de a veni în ajutorul populaţiei, în timp ce Pentagonul avertizează contra riscurilor unei asemenea acţiuni.

Secretarul de Stat, Hillary Clinton, a declarat, la începutul săptămânii, că Washingtonul ia în calcul instaurarea unei zone de interdicţie aeriană, după care a subliniat că administraţia americană este "departe" de a lua o asemenea hotărâre.

Între timp, oficialii de la Pentagon şi-au manifestat lipsa de entuziasm, secretarul Apărării, Robert Gates, denunţând "uşurinţa" cu care unii vorbesc despre o intervenţie.

Oficialii americani susţin, însă, că nu există o opoziţie între civili şi militari asupra acestei pribleme, aşa cum s-a întâmplat, în timpul preşedintelui Bill Clinton, cu privire la intervenţia în fosta Iugoslavie.

În Bosnia, iar peste câştiva ani şi în Kosovo, dezbaterea s-a concentrat asupra oportunităţii de a instaura o zonă de interdicţie aeriană şi de a lansa o campanie de bombardamente contra forţelor sârbe.

Comandamentul militar american a luat, ulterior, o hotărâre în această privinţă, după ce s-a arătat foarte reticent, mai ales prin poziţia şefului Statului Major de atunci, generalul Colin Powell. "Care este utilitatea acestei superbe armate de care vorbiţi constant, dacă nu ne putem servi de ea", l-a întrebat, atunci, Madeleine Allbright, ambasadorul american la ONU.

Dar zona de interdicţie aeriană deasupra Bosniei a fost un eşec, deoarece forţele sârbe puteau să atace populaţia civilă la nivelul solului, cu ajutorul artileriei, afirmă Robert Hunter, fost ambasador american la NATO, în timpul preşedinţiei lui Clinton. Însă, loviturile aeriene s-au dovedit decisive.

"Dacă interziceţi orice zbor în spaţiul aerian al Libiei, nu opriţi capacitatea lui (Muammar) Kadhafi de a ucide oameni", a continuat el.

Din contră, Washingtonul şi aliaţii săi ar trebui, spre exemplu, să încerce să înarmeze opoziţia, să bruieze comunicaţiile sau să intre în contact cu anumiţi membri ai regimului libian, cu ajutorul ţărilor arabe.

Instaurarea unei zone de interdicţie aeriană ar putea să se transforme într-o adevărată bătaie de cap pentru diplomaţie, cum s-a întâmplat în timpul războaielor din Balcani, apreciază, la rândul său, Richard Fontaine, expert în cadrul Centrului pentru o Nouă Securitate Americană, un grup de reflecţie de la Washington.

"Probabil că Rusia şi China se vor opune unei zone de interdicţie aeriană organizată de Statele Unite şi NATO. Deci, Statele Unite vor fi nevoite să hotărască să o instituie fără mandat ONU", a apreciat el.

Acest lucru implică nevoia unui număr mare de avioane, pe o perioadă nedeterminată de timp, şi riscă să conducă la o intervenţie militară directă, cum s-a întâmplat în Bosnia, în 1995, şi în Kosovo, în 1999.

De asemenea, miza strategică în această zonă, bogată în petrol, este importantă pentru Washington, a cărui intervenţie ar putea intensifica sentimentul anti-american al populaţiilor arabe, a relevat Fontaine.

"Este un echilibru delicat. Pe de o parte, noi nu vrem să întreprindem nicio acţiune care să fie contraproductivă, dar, pe de altă parte, interesul nostru este ca această revoltă să aibă succes, nu doar pentru Libia, ci şi pentru efectul de bulgăre de zăpadă pe care l-ar avea în alte părţi, într-un fel sau altul", a conchis el.