Herman Van Rompuy, oficialul prin care Franţa şi Germania îşi vor impune agenda

Uniunea Europeană, ca un proiect supranaţional ce beneficiază de o reprezentare la nivel mondial, poate exista numai ca o entitate dominată de un consens franco-german, care este dificil de obţinut şi subtil atunci când există.

Fără o conducere concretă, Uniunea Europeană, la fel ca orice altă entitate multinaţională, se rezumă la discuţii profesionale despre piaţa economică comună sau reglementarea bunurilor şi a serviciilor.

Pentru multe state europene, în special cele care manifestă temeri faţă de axa de putere franco-germană, acest lucru este exact ceea ce ar trebui să fie Uniunea Europeană.

Pe de altă parte, din perspectiva Franţei şi a Germaniei, două foste mari puteri care realizează că au fost devansate de Statele Unite, China şi chiar Rusia din punct de vedere geopolitic – Uniunea Europeană înseamnă valorificarea resurselor economice şi demografice într-o competiţie globală cu alte puteri mondiale.

Van Rompuy va primi bucuros ordine din partea tandemului franco-german, ceea ce îi va face misiunea mai uşoară, comentează Stratfor.

Belgia fiind atât de divizată, are rareori un interes sau o viziune naţională coerentă, prin urmare, noul preşedinte al UE, Herman Van Rompuy, nu va apăra niciun interes naţional – un criteriu cerut de Franţa şi Germania pentru această funcţie.

Noua funcţie deţinută de Van Rompuy, ale cărei atribuţii sunt prevăzute în Tratatul de la Lisabona, este de mediator şi de administrator. În viziunea Franţei şi Germaniei, el va fi oficialul prin intermediul căruia cele două puteri europene îşi vor impune într-o manieră eficientă agenda.

Deşi Tratatul de la Lisabona acordă preşedintelui rolul de reprezentare a Uniunii la nivel internaţional, lipsa de recunoaştere a lui Van Rompuy în afara Europei occidentale îl va limita să se concentreze numai pe probleme interne.

Potrivit Stratfor, în acest fel se vor clarifica şi atribuţiile Înaltului Reprezentant pentru Afaceri Externe, care devine mai important din punct de vedere al vizibilităţii UE pe plan internaţional. Franţa şi Germania speră că un candidat ce provine dintr-o ţară importantă a UE va oferi o poziţie puternică Uniunii, motiv pentru care au propus-o pe Catherine Ashton.

Germania şi Franţa pornesc de la premisa că Ashton va reprezenta interesele Uniunii Europene, nu cele ale Marii Britanii. Marea Britanie nu este Belgia, comentează Stratfor, adăugând că interesul naţional britanic este tocmai de a preveni ca Uniunea Europeană să devină un mecanism prin intermediul căruia Franţa şi Germania să se impună la nivel global.