– ianuarie 2000 – ECUADOR: Preşedintele Jamil Mahuad a fost înlăturat de la putere pe fondul unui val de proteste contra politicii economice.
– octombrie 2000 – FOSTA IUGOSLAVIE: Fostul preşedintele iugoslav Slobodan Miloşevici a fost înlăturat după proteste masive privind fraude electorale.
– ianuarie 2001 – FILIPINE: Preşedintele Joseph Estrada a fost demis pe fondul unui scandal de corupţie.
– decembrie 2001 – ARGENTINA: Preşedintele Fernando de la Rua a demisionat după o săptămână de proteste reprimate brutal (27 de morţi).
– octombrie 2003 – BOLIVIA: După proteste reprimate violent (65 de morţi), preşedintele Gonzalo Sanchez de Lozada a demisionat şi a fugit în Statele Unite. Doi ani mai târziu, şi succesorul său, Carlos Mesa, a demisionat pe fondul manifestaţiilor în favoarea naţionalizării sectorului hidrocarburilor.
– noiembrie 2003 – GEORGIA: Preşedintele Eduard Şevardnadze, care se afla la putere de 30 de ani, a demisionat după trei săptămâni de criză.
– februarie 2004 – HAITI: Preşedintele Jean-Bertrand Aristide a demisionat pe fondul presiunilor comunităţii internaţionale.
– decembrie 2004 – UCRAINA: Sute de mii de ucraineni au ieşit pe străzi la Kiev protestând faţă de rezultatul scrutinului prezidenţial, câştigat de Viktor Ianukovici. „Revoluţia portocalie” l-a adus la putere pe proeuropeanul Viktor Iuşcenko.
– martie 2005 – KÎRGÎZSTAN: Regimul preşedintelui Askar Akaiev, aflat la putere de 15 ani, a fost înlăturat de la putere după proteste violente.
– aprilie 2010: KÎRGÎZSTAN: Preşedintele Bakiev, acuzat de corupţie şi derivă autoritaristă, a fost şi el constrâns să demisioneze.
– ianuarie 2011: TUNISIA: Preşedintele Zine El Abidine Ben Ali a fugit din ţară pe fondul manifestaţiilor violente.