Regele Edward al VII-lea şi regele Charles al III-lea: doi monarhi care au aşteptat mult timp să urce pe tron

Edward - prinţul neîndemânatic şi aventurier. Amanta sa a fost străbunica reginei Camilla 

Edward al VII-lea s-a născut pe 9 noiembrie 1841, fiind primul fiu al reginei Victoria şi al prinţului Albert de Saxa-Coburg şi Gotha.

A primit titlul de Prinţ de Wales la o lună după naşterea sa şi a fost educat pentru a fi monarh.

A fost crescut cu o disciplină strictă de către părinţii săi, care îl considerau neîndemânatic şi incapabil. A avut o relaţie rece cu mama sa, care îl învinovăţea pentru moartea prematură a tatălui său în 1861 de febră tifoidă.

Prinţul Edward a fost cunoscut pentru viaţa sa controversată şi aventurile sale amoroase, care i-au adus reputaţia de playboy victorian.

S-a căsătorit în 1863 cu Alexandra a Danemarcei, cu care a avut şase copii, dar nu a fost fidel soţiei sale.

A avut mai multe amante, printre care actriţa Lillie Langtry, doamna de onoare Jennie Churchill şi Alice Keppel, străbunica lui Camilla Parker Bowles.

Edward a avut puţină influenţă politică în timpul domniei mamei sale, care a durat 63 de ani.

A îndeplinit doar îndatoriri ceremoniale şi a călătorit mult în Europa, unde a legat prietenii cu alţi monarhi şi lideri.

A fost interesat de artă, sport şi modă şi a fost un patron al culturii şi al carităţii.

Edward a devenit rege la vârsta de 59 de ani, după moartea reginei Victoria pe 22 ianuarie 1901.

A fost încoronat pe 9 august 1902 la Westminster Abbey, după ce ceremonia fusese amânată din cauza unei apendicite acute. A adoptat numele de Edward al VII-lea, deşi numele său oficial era Albert Edward.

Regele Edward al VII-lea, deşi a fost un prinţ mediocru, a fost un excelent rege cu o scurtă domnie 

Domnia lui Edward a fost scurtă, dar semnificativă.

A prezidat o eră de mari schimbări sociale, economice şi tehnologice, cunoscută sub numele de epoca edwardiană.

A iniţiat reforme în domeniile educaţiei, sănătăţii şi muncii şi a sprijinit dezvoltarea imperiului britanic. A jucat un rol important în diplomaţie, promovând relaţii mai bune cu Franţa, Rusia şi Statele Unite.

A fost implicat în rezolvarea unor crize internaţionale, cum ar fi războiul ruso-japonez din 1904-1905 sau criza marocană din 1905-1906.

Edward a murit pe 6 mai 1910 la Palatul Buckingham, din cauza unei bronşite cronice. A fost succedat de fiul său George al V-lea.

Charles - timp de 80 ani a fost prinţ 

Charles al III-lea s-a născut pe 14 noiembrie 1948 la Palatul Buckingham, fiind primul fiu al prinţesei Elisabeta, ducesă de Edinburgh şi a prinţului Filip, duce de Edinburgh şi primul nepot al regelui George al VI-lea şi al reginei Elisabeta.

A primit numele de Charles Philip Arthur George şi a fost botezat la 15 decembrie 1948 la Palatul Buckingham cu apă din râul Iordanului, de către arhiepiscopul de Canterbury, Geoffrey Fisher.

Pe 22 octombrie 1948, George al VI-lea a emis un act prin care toţi copiii Prinţesei Elisabeta şi ai Ducelui de Edinburgh primeau statutul de prinţ regal, pentru că Charles nu ar fi avut dreptul la titlul de Prinţ, ci ar fi moştenit titlul secundar al tatălui său, Conte de Merioneth. A fost creat titlul de prinţ de Wales, titlu acordat în mod tradiţional fiului cel mare al monarhului, la 26 iulie 1958.

Charles a fost educat la şcoli private din Anglia şi Scoţia, apoi a urmat Universitatea din Cambridge, unde a studiat istoria, arheologia şi antropologia.

A fost primul moştenitor aparent care a obţinut o diplomă universitară. A servit în Forţele Armate Regale între 1971 şi 1994, atingând rangul de căpitan în Marina Regală şi de locotenent-colonel în Forţele Aeriene Regale.

Charles s-a căsătorit în 1981 cu Lady Diana Spencer, cu care a avut doi fii: William şi Harry. Căsătoria lor a fost marcată de tensiuni şi scandaluri publice, datorită infidelităţilor ambilor soţi. Charles a avut o relaţie extraconjugală cu Camilla Parker Bowles, pe care o cunoscuse înainte de a se căsători cu Diana.

Cei doi au divorţat în 1996, după ce regina Elisabeta le-a cerut să facă acest pas. Diana a murit într-un accident de maşină în Paris în 1997.

Charles s-a recăsătorit în 2005 cu Camilla Parker Bowles, care a primit titlurile de Ducesă de Cornwall şi Ducesă de Rothesay. Cei doi nu au avut copii împreună.

Camilla este cunoscută publicului ca Prinţesă Consort, pentru a evita confuzia cu fosta soţie a lui Charles.

Charles a fost cel mai longeviv moştenitor aparent din istoria britanică, aşteptând să devină rege timp de aproape 80 de ani. A avut un rol activ în viaţa publică şi politică, exprimându-şi opiniile despre diverse subiecte precum mediul, arhitectura, agricultura sau educaţia.

A fost implicat în numeroase activităţi caritabile şi filantropice şi a fondat Fundaţia Prinţului de Wales pentru promovarea  cauzelor caritabile. 

Rege în vremuri primejdioase  

Charles a devenit rege la vârsta de 73 de ani, după moartea mamei sale regina Elisabeta a II-a pe 8 septembrie 2022. A adoptat numele de Charles al III-lea, deşi avea dreptul să aleagă oricare dintre cele patru nume ale sale. A fost proclamat rege în aceeaşi zi într-o ceremonie simplă la Palatul St James.

Încoronarea lui Charles al III-lea a avut loc pe 6 mai 2023 la Westminster Abbey, după opt luni de doliu naţional.

Ceremonia de încoronare a lui Charles al III-lea a fost plină de fast, strălucire şi semnificaţii religioase solemne. Aproximativ 2.000 de invitaţi selectaţi cu grijă au asistat la eveniment, printre care lideri străini, capete încoronate şi personalităţi politice şi civile. Delegaţia română a fost condusă de preşedintele Klaus Iohannis şi soţia sa Carmen.

Charles al III-lea a depus un jurământ, prin care se va angaja să susţină legea şi Biserica Angliei, de care este cap suprem.

A fost uns cu mir sfânt de la Ierusalim de către arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, liderul spiritual al comuniunii anglicane mondiale. 

Aşezat pe istoricul Scaun al Încoronării, cunoscut sub numele de Scaunul Regelui Edward şi care conţine Piatra Destinului, el a primit pe cap Coroana Sfântului Edward, grea de 2,23 kg, în faţa marelui altar din Westminster.

Aceasta este coroana folosită pentru încoronarea tuturor monarhilor britanici din secolul al XVII-lea.

După încoronare, Charles al III-lea a primit celelalte însemne regale: sceptrul cu crucea, sceptrul cu porumbelul, inelul regal, brăţara regală şi mantia regală. A fost salutat ca rege de arhiepiscopul de Canterbury şi de ceilalţi episcopi prezenţi, primind omagiul membrilor familiei regale şi al nobililor.

La finalul ceremoniei, Charles al III-lea şi soţia sa Camilla au ieşti din Westminster Abbey într-o procesiune solemnă, transportaţi în două trăsuri: una confortabilă şi modernă, dotată cu aer condiţionat şi suspensii, iar cealaltă una de epocă, aurită şi trasă de opt caişi. Aceasta este aceeaşi trăsură folosită de Elisabeta a II-a la încoronarea sa în 1953.

Încoronarea lui Charles al III-lea este estimată că a costat circa 100 de milioane de lire sterline (circa 110 milioane de euro), dintre care o parte au fost suportate din fondurile publice.  

Charles al III-lea este al 40-lea monarh încoronat la Westminster Abbey din 1066. Este cel mai vârstnic monarh britanic la începutul domniei. 

Inteligenţa Artificială - Charles va avea o domnie mai scurtă din cauza vârstei înaintate 

BING AI - Inteligenţa artificială nu poate face predicţii sigure despre domnia regelui Charles al III-lea, dar poate analiza datele istorice şi tendinţele actuale pentru a oferi scenarii posibile.

Unul dintre aceste scenarii este bazat pe profeţiile lui Nostradamus, care a prezis că regele Charles al III-lea va avea o domnie scurtă şi va abdica din cauza presiunii societăţii.

Un alt scenariu este bazat pe vârsta avansată a regelui, care ar putea să îi afecteze sănătatea şi capacitatea de a conduce. Unii istorici au comparat situaţia lui Charles al III-lea cu cea a lui Edward al VII-lea, care a devenit rege la 59 de ani, după ce a aşteptat 59 de ani să îi succeadă mamei sale, regina Victoria.

Edward al VII-lea a domnit doar nouă ani şi jumătate şi a murit la 68 de ani.

Charles al III-lea are acum 80 de ani şi ar putea să nu domnească mult mai mult decât Edward al VII-lea.

Un alt scenariu este bazat pe posibilitatea ca regele Charles al III-lea să facă reforme în cadrul monarhiei şi să îşi adapteze rolul la lumea modernă.

Regele Charles al III-lea este cunoscut pentru opiniile sale despre diverse subiecte precum mediul, arhitectura, agricultura sau educaţia şi ar putea să îşi folosească influenţa pentru a promova cauzele în care crede.

De asemenea, ar putea să reducă numărul membrilor familiei regale care lucrează pentru Casa Regală şi să se concentreze pe cei mai apropiaţi de el.

Regele Charles al III-lea ar putea să îşi păstreze popularitatea printre britanici dacă va demonstra că este un monarh modern şi responsabil. 

Aceste scenarii nu sunt certe şi pot fi influenţate de mulţi factori imprevizibili. Inteligenţa artificială nu poate anticipa toate variabilele şi nici nu poate garanta acurateţea predicţiilor sale. Singurul lucru sigur este că domnia regelui Charles al III-lea va fi diferită de cea a mamei sale, regina Elisabeta a II-a, care a fost cea mai longevivă monarhă din istoria britanică.