Relatările din Siria: Cu ce se confruntă jurnaliştii pentru a furniza informaţii

Damascul restrânge drastic mişcările presei în ţară. Cine vrea să ajungă în zonele rebele nu are decât o soluţie: să se infiltreze clandestin, în general din Liban sau Turcia.

Călătoria, întreprinsă recent de jurnalişti ai AFP, este lungă şi plină de peripeţii: cu maşina, cu motocicleta şi pe jos pe drumuri pline de noroi, cu rucsacuri şi veste antiglonţ, având drept ghizi contrabandişti care trebuie plătiţi şi/sau insurgenţi.

Odată intraţi în Siria, "deplasarea este şi mai dificilă". "Am rămas blocat patru zile deoarece vroiam să merg în oraşul Idleb (nord-vest), unde barajele guvernamentale interziceau accesul", povesteşte Luc Mathieu, reporter la cotidianul francez Libération.

Un viitor sumbru îi aşteaptă pe toţi jurnaliştii infiltraţi, arestaţi de forţele loiale regimului care torturează, împuşcă şi bombardează fără discernământ.

Într-un articol publicat recent de Foreign Policy, jurnalistul de război Robert Young Pelton explică ce a învăţat Rusia (furnizorul de arme al Damascului) Siria: "Atunci când distrugeţi un oraş, asiguraţi-vă că nimeni - nici măcar istoria - nu iese în viaţă".

După francezul Gilles Jacquier la 11 ianuarie, jurnalista americană Marie Colvin şi fotograful francez Rémi Ochlik au murit la 22 februarie într-un bombardament la Homs (centru).

Potrivit tehnicienilor care lucrează cu rebelii, serviciilor de informaţii occidentale şi lui Pelton, forţele preşedintelui Bashar al-Assad deţin tehnologie, furnizată de Rusia, care a folosit-o în Cecenia, pentru a geolocaliza emisiile prin satelit, în special cu ajutorul avioanelor fără pilot. Un jurnalist al AFP a văzut un astfel de avion care survola regiunea Homs.

Luc Mathieu a văzut cum rebelii deveneau nervoşi imediat ce îşi deschidea telefonul prin satelit Thuraya: "Mi s-a spus: poţi să suni un minut pe zi, nu mai mult".

Combatanţii îi sfătuiesc, de asemenea, pe jurnalişti să îşi lege antenele Bgan (Internet prin satelit) la calculatoare printr-un cablu de cel puţin 15 metri: "în cazul în care armata treage un obuz spre semnal, poate veţi supravieţui".

O altă dificultate este aceea că opozanţii încearcă adeseori să controleze activitatea presei - propaganda este în plină desfăşurare în ambele tabere.

Un reporter occidental care solicită să i se respecte anonimatul pentru "a se putea întoarce cu rebelii", a fotografiat cadavrele unor soldaţi ce păreau executaţi sumar. Furioşi, insurgenţii i-au cerut să şteargă imaginile, ameninţându-l că altfel îl vor ucide.

Alţi jurnalişti au dat dovadă de neatenţie, cum ar fi un cameran care a difuzat din greşeală o înregistrare video cu un oficial rebel ce nu voia, ca mulţi alţii, să i se vadă figura, din cauza fricii de represalii împotriva sa şi a familiei sale.

Bărbaţi furioşi au vrut să îl "ucidă" pe cameraman, a constat un jurnalist al AFP. După discuţii şi negocieri, ei au plecat cu promisiunea că înregistrarea va fi retrasă rapid.

Odată misiunea încheiată, trebuie să părăseşti ţara. Luc Mathieu a traversat un râu, a cărui apă îngheţată îi ajungea până la talie, pentru a ajunge în mâinile poliţiei turce. "Am petrecut 18 ore în arest, mă credeau un agent secret străin", a explicat el râzând.

Dar pentru Robert Young Pelton, aceste dificultăţi nu justifică renunţarea la infiltrare. El consideră că ar trebui să fie "mai mulţi jurnalişti" în Siria, "unde regimul lucrează sârguincios pentru a-şi ţine poporul în întuneric".