REPORTAJ: Pădurea în care oamenii merg să se sinucidă. Povestea unuia dintre cele mai sinistre locuri de pe pământ - VIDEO

În fiecare an, autorităţile îndepărtează aproximativ 100 de cadavre din acest loc, însă multe rămân nedescoperite mulţi ani. Nimeni nu ştie de ce atât de mulţi oameni aleg să se sinucidă în această pădure, deşi s-a sugerat că ar avea legătură cu faptul că acţiunea unui roman a fost plasată în acest loc, scrie Daily Mail.

Nici măcar geologul Azusa Hayano, care studiază pădurea de mai bine de 30 de ani, nu poate oferi o explicaţie clară. Prin natura muncii sale, de cercetare, bărbatul a avut de multe ori ocazia de a descoperi victimele sinuciderilor sau de a interveni atunci când nu era prea târziu pentru unii. El estimează că a descoperit peste 100 de cadavre în 20 de ani.

În încercarea de a aduce la cunoştinţa societăţii japoneze pericolul pe care îl reprezintă izolarea oamenilor în societatea actuală şi a tragediilor care se petrec în această pădure, Hayano a cerut unui post online de televiziune (Vice World) să realizeze un documentar despre acest loc şi să le dezvăluie tuturor ceea ce a descoperit el în “Jukai/Marea de copaci”, aşa cum mai este cunoscută pădurea.

Hayano îi însoţeşte pe cameramani chiar la intrare în pădure, unde se vede o maşină abandonată de mai multe luni, cu o hartă a locului pe bancheta din faţă. “Presupun că proprietarul a intrat aici şi nu a mai ieşit niciodată. Cred că cei care vin aici intră în pădure plini de gânduri negre”, spune geologul.

La intrarea în pădure se află o plăcuţă cu un mesaj pentru cei care ajung aici, prin care li se cere să se gândească la familiile lor. Deasupra unui detaliu de contact pentru Asociaţia de prevenire a sinuciderilor, stă scris: “Viaţa ta este un dar preţios primit de la părinţi. Te rog gândeşte-te la părinţii tăi, la fraţii săi, la copiii tăi. Vorbeşte despre problemele tale”.

În ciuda numărului alarmant de mare a celor care par să rămână surzi la acest apel, sunt şi unii care se răzgândesc. Nesiguri dacă vor să moară sau nu, unii dintre ei îşi marchează drumul în pădure cu bandă izolantă, pentru a-i ghida la întoarcere, explică Hayano.

“În cele mai multe cazuri, dacă urmezi banda vei găsi ceva la capăt”, mai spune bărbatul.

Azusa Hayano le arată cameramanilor ce pot găsi în astfel de situaţii. La sfârşitul unui astfel de traseu, domnul Hayano găseşte o tabără improvizată, cu corturi goale – dovezi clare, spune el, de ezitare. Deşi nu s-au găsit cadavre, pe un copac se poate vedea o păpuşă bătută în cuie, rămăşiţă a unui episod disperat. Suspendată cu capul în jos, cu faţa ruptă, nu este vorba de o glumă, spune Hayano, ci de un blestem.
“Cred că această persoană a fost chinuită de societate”, spune acesta.

Tot acolo s-au găsit un bilet prins de un copac, un manual despre sinucideri şi numeroase inele.

În timpul filmărilor, Hayano descoperă la un moment dat un cort galben plasat pe una dintre cărările din pădure. Înăuntru, un tânăr susţine că a venit în expediţie şi că nu are nicio intenţie de a se sinucide.

Cu toate astea, Hayano le spune membrilor echipei de filmare că poate să recunoască o persoană care vine să se sinucidă. După o discuţie prietenoasă, care i-ar putea schimba viaţa tânărului, geologul îi spune acestuia: “Acordă-ţi timp de gândire. Fii pozitiv”.

O ultimă descoperire arată însă că pentru unii nu există salvare. Un schelet uman, încă în haine şi ghete, reprezintă un final sumbru pentru acest documentar. 

Pentru Hayano, sinuciderea a căpătat un cu totul alt înţeles în ultimii ani în Japonia. Deşi în vremuri străvechi acesta era gestul făcut de samurai, pentru a-şi păstra onoarea, în prezent un astfel de gest reprezintă doar rezultatul izolării sociale din lumea modernă.

“Cred că este imposibil să mori eroic dacă te sinucizi”, spune japonezul.

Hayano crede că este un simptom al unui mod de viaţă impersonal şi solitar, care este o rezultantă a utilizării Internetului. “Acum, ne putem trăi vieţile fiind online toată ziua. Totuşi, adevărul este că avem încă nevoie unii de alţii, să ne vedem feţele, să citim expresiile celorlalţi, să ne auzim vocile, pentru a ne putea înţelege emoţiile, pentru a coexista”, mai spune în încheiere geologul Azusa Hayano.

Citeşte şi: PRIZONIERA FAMILIEI: Ţinută închisă 10 ani, BĂTUTĂ şi îndemnată să se SINUCIDĂ. Cum a rezistat înainte să fie eliberată

Citeşte şi: REPORTAJ - Singura ţară din lume unde mai există sclavie: Copiii mănâncă nisip, iar femeile sunt bătute, violate şi au copii cu stăpânii lor - VIDEO

Citeşte şi: REPORTAJ: Peste 10 milioane de oameni, în pericol de moarte din cauza foametei. Campania socială care trage un semnal de alarmă - VIDEO