Cei doi oficiali au discutat problemele vizate de protocolul de la Berlin, precum „reluarea comunicării telefonice, înregistrarea numerelor de înmatriculare transnistrene, şcolile cu predare în limba română, rezidenţii moldoveni din Dubăsari, libera circulaţie a persoanelor şi a mărfurilor, reluarea legăturii feroviare în nord şi evacuarea substanţelor toxice din Transnistria„, a anunţat Chişinăul.
Potrivit lui Gheorghe Bălan, discuţiile cu Tiraspolul au oferit posibilitatea unui compromis în trei domenii, cum ar fi comunicaţiile telefonice, accesul cetăţenilor Republicii Moldova la terenurile lor şi şcolile cu predare în limba moldovenească din Transnistria.
„Grupuri speciale de lucru vor aborda aceste probleme. Dacă vom reuşi să găsim o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi, vom organiza o nouă rundă de discuţii în formatul 5+2„, a subliniat vicepremierul moldovean.
Gheorghe Bălan a mai transmis că guvernul moldovean lucrează la un proiect de lege pentru armonizarea politicii Republicii Moldova privind soluţionarea conflictului transnistrean.
„O abordare unificată a autorităţilor moldoveneşti faţă de această problemă va contribui la obţinerea unor rezultate concrete în cadrul negocierilor viitoare cu Transnistria„, a explicat Bălan.
De cealaltă parte, Vitali Ignatiev a acuzat OSCE că a întârziat discuţiile privind soluţionarea conflictului din Transnistria, cu referire la absenţa reuniunilor în format extins de-a lungul a aproape nouă luni, sub preşedinţia austriacă a OSCE.
Discuţiile de pace privind Transnistria în formatul 5+2 presupun participarea Republicii Moldova, Transnistriei, OSCE, Rusiei, Ucrainei şi observatorilor din partea SUA şi UE. În conformitate cu protocolul încheiat, cel puţin şase reuniuni pe an ar trebui să aibă loc în formatul 5+2. Ultima întâlnire a avut loc la Berlin în 2016, după o pauză de doi ani, şi s-a încheiat cu semnarea unui document care nu a fost pus în aplicare pe deplin.
Regiunea separatistă prorusă Transnistria şi-a declarat independenţa faţă de Republica Moldova în 1990, justificând decizia cu frica unei posibile reunificări a Republicii Moldova cu România.