Retrospectivă Ucraina-Rusia: Cum a fost afectată economia Rusiei de invazia în Ucraina în 2022

În ciuda avertismentelor lanssate de serviciile de informaţii americane în perioada premergătoare datei de 24 februarie, mulţi oficiali europeni şi ucraineni nu au crezut că acest lucru se va întâmpla.

Cu toate acestea, Putin, care a împlinit 70 de ani în octombrie, a fost indignat de ceea ce el a considerat a fi oriectarea Ucrainei spre vest şi a ordonat totuşi o invazie - pe care a numit-o "o operaţiune militară specială".

Scopul său a fost să elimine ceea ce el considera a fi o influenţă occidentală excesivă şi potenţial periculoasă într-o zonă în care Moscova deţinea cândva controlul şi să accelereze ceea ce el considera a fi o schimbare istorică inevitabilă către o lume multipolară.

Atunci când, în septembrie, a anunţat anexarea a patru regiuni ucrainene pe care trupele sale le controlau parţial, o mişcare pe care Occidentul a declarat-o ilegală, dorinţa sa de a mări Rusia, care este deja cea mai mare ţară din lume după teritoriu, a devenit explicită.

Până acum, războiul nu a mers bine pentru Putin. Forţele sale au fost respinse din capitala ucraineană şi apoi din regiunea nord-estică Harkov. În noiembrie, au fost forţate să părăsească oraşul Herson din sud şi malul vestic al râului Nipru.

Pe măsură ce se instalează iarna, armata sa, care controlează încă o mare parte din Ucraina, a avut mai mult succes în distrugerea infrastructurii ucrainene, provocând întreruperi prelungite de energie electrică şi apă, lucru despre care Moscova spune că are un scop militar. Ucraina a acuzat Rusia de terorism.

După ce a supervizat retragerea de la Herson, comandantul forţelor ruse se află sub presiune pentru a da rezultate pe câmpul de luptă.

Pe frontul intern, unde spaţiul pentru disidenţă s-a redus aproape la zero şi unde sute de mii de tineri lipsesc de pe piaţa forţei de muncă după ce au fugit în străinătate pentru a evita să fie chemaţi la arme, oamenii încearcă să îşi continue viaţa.

Dar nu pot scăpa de război.

Programele televiziunii de stat sunt dominate de talk-show-uri care rulează şi ai căror invitaţi explică de ce este necesar războiul, iar funeraliile pentru morţii din război, al căror număr este un secret în Rusia, dar estimat la zeci de mii de persoane de către Occident, au devenit evenimente regulate.

În pofida eşecurilor militare şi a luptelor politice interne, opt surse au declarat pentru Reuters în octombrie că Putin a rămas ferm la putere, iar sondajele neoficiale îi dau o rată de aprobare de 70-80%. Unii au spus că acest lucru s-ar putea schimba rapid dacă înfrângerea ar veni.

Invazia Rusiei a dat peste cap geopolitica.

NATO, o alianţă despre care preşedintele francez Emmanuel Macron a declarat în 2019 că se află în pragul "morţii cerebrale", este gata să includă Finlanda şi Suedia, chiar dacă extinderea sa ulterioară a fost exact lucrul la care Putin s-a opus.

Statele Unite, despre care democraţii s-au temut că au devenit prea izolaţioniste sub fostul preşedinte Donald Trump, au oferit Ucrainei cea mai mare parte a ajutorului financiar şi militar necesar pentru a o menţine în luptă.

Ucraina, care, înainte de 24 februarie, se chinuia uneori să convingă Occidentul să se intereseze de războiul lent din estul său, a primit un ajutor şi un sprijin occidental care altădată păreau de neimaginat.

Iar Rusia, unul dintre cei mai mari producători de energie şi de mărfuri din lume, a fost lovită de cele mai dure sancţiuni occidentale din istoria sa modernă.

Acestea şi propriile măsuri de retorsiune i-au redus rolul de unul dintre cei mai mari furnizori de petrol şi gaze din Europa, au perturbat pieţele globale de cereale şi îngrăşăminte, au alimentat inflaţia globală şi au crescut tensiunile nucleare la cel mai înalt nivel de la criza rachetelor din Cuba.

Ce înseamnă acest lucru pentru 2023?

În condiţiile în care Ucraina este categorică în privinţa retragerii Rusiei de pe teritoriul său înainte de orice discuţii de pace, inclusiv din Crimeea anexată, chiar şi o încetare temporară a focului pare greu de imaginat.

Pentru Rusia, 2023 va fi probabil un an în care va încerca să evite mai multe încercări occidentale de a o izola.

Liderii politici din Iran, Coreea de Nord şi Belarus rămân susţinători fermi. China şi India au cumpărat petrol rusesc la preţuri foarte reduse, deşi Beijingul nu a fost atât de categoric în sprijinul public al Moscovei pe cât se aştepta.

Între timp, au început să se deschidă fisuri în fosta Uniune Sovietică, unde influenţa Moscovei este sub presiune, deoarece unele ţări încearcă să schimbe status quo-ul în timp ce Rusia este ocupată în Ucraina.

Cel puţin două ţări din Asia Centrală şi-au exprimat public dezacordul cu Moscova, iar rolul de mediator al Rusiei în conflictul dintre Azerbaidjan şi Armenia este depăşit de UE şi Washington.

Moscova va trebui să îşi gestioneze şi economia afectată de sancţiuni, o sarcină care a devenit mai dificilă după exodul tinerilor. Stabilitatea economică este legată de stabilitatea politică, pe care autorităţile au încercat să o asigure prin intensificarea măsurilor de reprimare a celor care sunt percepuţi ca fiind o ameninţare.

Reuters a raportat în noiembrie că Rusia intenţionează să cheltuiască aproape o treime din bugetul său pentru 2023 pentru apărare şi securitate internă, reducând în acelaşi timp finanţarea pentru şcoli, spitale şi drumuri.
Pe măsură ce Putin plăteşte pentru a menţine războiul din Ucraina, gestionarea repercusiunilor pe plan intern şi extern va deveni probabil tot mai dificilă.