Revoluţia de catifea din 1989, declanşată de o informaţie falsă

"Îi interzisesem fiicei mele să mai meargă la manifestaţii, îmi era teamă. Ulterior, am înţeles că poliţia a ucis un student, Martin Smid. I-am spus imediat fiicei mele: Du-te", îşi aminteşte pensionara Anna Milotova.

La o săptămână de la căderea Zidului Berlinului, brutalitatea poliţiei faţă de studenţi a dat naştere unor proteste spontane mult mai masive.

"În opinia multora, disidenţii erau diabolizaţi. Dar studenţii erau văzuţi ca fiind inocenţi. Acest lucru a determinat mulţi oameni să se mobilizeze", povesteşte producătoarea Natasa Dudinski, care în 1989 era studentă.

După 20 de ani, misterul încă planează asupra informaţiei privind moartea studentului respectiv. Invenţia unui mitoman? Sau un complot ai cărui autori au pierdut controlul?

Student la matematică în perioada respectivă, Martin Smid a participat cu certitudine, ca mulţi dintre colegii săi, la marşul de la 17 noiembrie. El a părăsit însă locul înainte de declanşarea violenţelor poliţiei.

Sâmbătă, 18 noiembrie, o femeie pe care Smid nu a întâlnit-o niciodată susţine în faţa unui grup de disidenţi din jurul lui Petr Uhl, şeful unei agenţii de presă clandestine, că un prieten, Martin Smid, a fost ucis de poliţie.

"Eram convinşi că este adevărat", a dat asigurări Uhl. Fostul prizonier politic transmite informaţia, pe care o consideră de bună credinţă, posturilor de radio străine, Europa Liberă şi Vocea Americii, ascultate de milioane de cehi şi slovaci.

Duminică, 19 noiembrie, numele studentului despre care se credea că este mort era pe buzele tuturor. "Jan Palach 1969 - Martin Smid 1989", scanda mulţimea, reunită spontan în piaţa Venceslas.

În aceeaşi zi, televiziunea comunistă îl constrânge pe Martin Smid să dezmintă informaţia. Dar evenimentele deja se precipitaseră.

În cursul serii, disidentul Vaclav Havel şi colaboratorii săi înfiinţau Forumul Civic, mişcare care a preluat conducerea revoluţiei ce a dus la instaurarea unui "Guvern de înţelegere naţională", la 10 decembrie. Havel a fost ales preşedinte la 29 decembrie 1989.

Înainte de a pierde puterea, comuniştii l-au condamnat pe Uhl la o săptămână de închisoare pentru "propagare de informaţii false".

"Istoria mi-a jucat o festă. Strada a început să se revolte şi eu nu puteam decât să asist", scrie pe site-ul său de Interent Martin Smid, matematician şi muzician.

Cel care s-a aflat în pofida voinţei lui în centrul evenimentelor refuză de mai mulţi ani să vorbească presei. "Jurnaliştii îmi pun mereu aceleaşi întrebări", a explicat el.

O multitudine de ipoteze privind originea falsei informaţii au apărut în perioada respectivă.

Pentru unii, operaţiunea a fost orchestrată de un grup de ofiţeri ai poliţiei secrete StB, susţinători ai lui Mihail Gorbaciov, în speranţa că vor provoca o reacţie de indignare în rândul oamenilor şi vor conduce la căderea vechii gărzi comuniste, în favoarea reformatorilor.

Potrivit unei alte ipoteze, informaţia falsă viza dimpotrivă să acuze disidenţii de minciună, pentru a închide şi împiedica organizarea unor manifestaţii cu ocazia Zilei Drepturilor Omului.

"Chiar dacă manifestaţia din 17 noiembrie nu a avut loc, revoluţia noastră ar fi triumfat totuşi, câteva zile mai târziu", consideră Uhl.