Rezultat incert pentru operaţiunea militară occidentală în Libia

"Poate fi ceva de durată dar nu putem exclude nici un rezultat rapid", susţine un oficial francez sub acoperirea anonimatului. De fapt, totul va depinde de liderul libian, imprevizibil, iraţional şi versatil.

Acesta a anticipat duminică un "război lung", afirmând că "tot poporul libian poartă arme" şi că va "învinge", într-un mesaj sonor difuzat de televiziunea oficială.

În istoria recentă, liderii au fost adeseori înfrânţi în război sau au fost înlăturaţi în urma unei revolte populare, fără explicaţie de cele mai multe ori.

Aşa s-a întâmplat în iunie 1999 cu sârbul Slobodan Miloşevici, supus unui bombardament al NATO timp de mai multe luni, care a abadonat lupta de pe o zi pe alta. Plecarea precipitată la începutul anului a tunisianului Ben Ali a luat, de asemenea, comunitatea internaţională prin surprindere.

În privinţa lui Muammar Kadhafi, care a supravieţuit în aprilie 1986 unui bombardament al americanilor în care a murit fiica sa adoptivă, de partea franceză pare să domine prudenţa.

Comunitatea internaţională aşteaptă de la Kadhafi să "aplice în detaliu rezoluţia Consiliului de Securitate" al ONU care cere încetarea imediată a violenţelor, a amintit ministrul francez de Externe, Alain Juppé. "Din nefericire, dacă vreţi părerea mea personală, sunt puţine speranţe".

În perioada imediat următoare, aliaţii care au exclus orice operaţiune terestră vor încerca să creeze o coaliţiei aeriană ad-hoc cu cea mai mare vizibilitate arabă posibilă, chiar dacă în fond aceasta va rămâne simbolică. Qatarul a promis între patru şi şase avioane, iar Emiratele Arabe Unite aproximativ 20.

Aceştia vor încerca, de asemenea, să limiteze opoziţia faţă de intervenţia lor armată. Ţări africane, Venezuela, Rusia sau Germania au denunţat această intervenţie şi şi-au exprimat reticenţele.

NATO a fost exclusă din prima parte a operaţiunilor. "I s-a spus «nu imediat»", rezumă oficialul francez. "Alianţa va interveni mai târziu dacă va fi nevoie pentru o zonă de interdicţie aeriană", a precizat el.

În mod curios, conducerea operaţiunii nu are încă un lider. Un cartier general în Germania asigură o "coordonare" între Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie, potrivit aceleiaşi surse. Atribuirea unui comandament pe viitor - foarte politic - rămâne de stabilit, la fel ca şi costul pentru fiecare ţară în această perioadă de criză economică.

Chiar dacă preşedintele american Barack Obama, care s-a alăturat cu greu ofensivei diplomatice britanico-franceze, a afişat prudenţă, vorbind despre o "acţiune militară limitată" şi de "protecţia civililor în Libia", fără îndoială că obiectivul occidentalilor este plecarea lui Kadhafi.

"Vom ajuta poporul libian să se elibereze", a recunoscut Alain Juppé. "Rezoluţia Consiliului de Securitate nu precizează că acesta trebuie să plece. Dar este evident că scopul este să i se permită poporului libian să îşi aleagă regimul", a precizat el.

Pentru François Heisbourg, de la Fundaţia pentru Cercetare Strategică, înlăturarea de la putere a lui Kadhafi are sens deoarece este vorba despre "singura formulă care ar permite evitarea pe teremn scurt a divizării ţării".

Atingerea acestui obiectiv nu este lipsită de pericole pentru militari. Dar situaţia rămâne sub control. "Piloţii francezi, cei mai expuşi până în prezent, (...) îşi asumă riscuri", afirmă un diplomat. În acelaşi timp, adversarul este slab şi militarii "pot să îşi desfăşoare misiunea fără probleme rămânând la distanţă", în opinia lui.