Greşeala lui Carter este că se alătura mereu părţii mai „slabe, în pofida imoralităţii acesteia”. Administraţia Carter a considerat Khmerii Roşii ca fiind „Guvernul legitim în Cambodgia, chiar dacă a masacrat o treime din populaţia ţării”, comentează autorul articolului, adăugând că în „opinia lui Carter, slăbiciunea este ea însăşi un semn al virtuţii„.
Potrivit lui Shmuley Boteach, care publică săptămânal un articol de opinie în Jerusalem Post, de-a lungul carierei sale, Carter a sprijinit „invariabil” tirani şi dictatori, în pofida torturării populaţiei, „nu pentru că era indiferent, ci pentru că era confuz”. Obsesia lui Carter pentru persoane umile este ceea ce l-a motivat să-l legitimizeze pe liderul cubanez Fidel Castro şi să-l susţină în disputa pe tema armelor biologice cu Statele Unite.
De asemenea, el l-a lăudat pe dictatorul nord-coreean Kim Il Sung, catalogându-l ca „hotărât şi inteligent”. „Nu consider (Coreea de Nord) ca un stat periculos”, a adăugat absurd fostul preşedinte.
Totodată, Jimmy Carter l-a calificat pe mareşalul iugoslav Iosif Tito drept un „bărbat care crede în drepturile omului”, iar dictatorului român Nicolae Ceauşescu i-a spus: „obiectivele noastre sunt aceleaşi: să avem un sistem economic şi politic corect (…) Susţinem consolidarea drepturilor omului”.