Rolul vicepreşedintelui Statelor Unite

Candidatul democrat la preşedinţia SUA, Barack Obama, a anunţat sâmbătă că l-a ales pentru a candida la postul de vicepreşedinte pe Joseph Biden, în vârstă de 65 de ani, o personalitate a politicii internţionale care conduce Comisia de Afaceri Internaţionale a Senatului.

Vicepreşedintele ocupă postul de preşedinte al Senatului SUA. Acest rol este mai degrabă procedural. El nu trebuie să intervină în dezbaterile Senatului. Totuşi, el are posibilitatea, în caz de egalitate în Senat, de a-şi face auzită vocea pentru a evita un blocaj în Camera superioară a Congresului.

Rolul său nu se bazează pe această funcţie mai degrabă onorifică. Vicepreşedintele lui Bill Clinton, Al Gore, a condus de asemenea importante programe privind noile tehnologii sau mediul, iar vicepreşedintele Dick Cheney a concentrat în mâinile sale mai multă putere decât oricare dintre predecesorii săi.

Articolul 2 al Constituţiei prevede că "în caz de destituire, de deces sau de demisie a preşedintelui, sau în cazul incapacităţii sale de a exercita prerogativele şi de a îndeplini datoriile funcţiei sale, acestea vor fi delegate vicepreşedintelui".

În 1967, al 25-lea amendament al Constituţiei a precizat că "în caz de destituire, deces sau demisie a preşedintelui, vicepreşedintele va deveni preşedinte". Din această cauză, candidatul la postul de vicepreşedinte trebuie să corespundă aceloraşi criterii ca şi candidatul la preşedinţie: să fie cetăţean american născut pe teritoriul american, să aibă cel puţin 35 de ani şi să fi trăit în SUA cel puţin 14 ani.

Al 25-lea amendament permite de asemenea vicepreşedintelui să îl înlocuiască pe preşedinte în cursul unei imposibilităţi temporare. Astfel, în iunie 2002 şi în iulie 2007, vicepreşedintele Dick Cheney a deţinut timp de câteva ore prerogativele prezidenţiale, în timp ce preşedintele George W. Bush era supus unei anestezii pentru o intervenţie chirurgicală.

Vicepreşedintele este ales odată cu preşedintele Statelor Unite, candidând împreună.

Vicepreşedintele nu este însă întotdeauna ales. În cazul în care acesta dispare (sau devine preşedinte), preşedintele în exerciţiu trebuie să numească pe cineva în acest post, cu acordul Senatului. Acesta a fost cazul în 1973, când Gerald Ford a fost numit pentru a-l înlocui pe Spiro Agnew, constrâns să demisioneze. Atunci când, un an mai târziu, Richard Nixon a fost nevoit să părăsească puterea, Gerald Ford, devenit preşedinte, l-a numit pe Nelson Rockefeller vicepreşedinte: pentru prima dată, Statele Unite au avut la conducere doi lideri care nu au fost aleşi.

În noiembrie 1963, după asasinarea preşedintelui John Kennedy, vicepreşedintele său, Lyndon Johnson, a preluat rolul de preşedinte şi nu a avut vicepreşedinte până în ianuarie 1965. Tocmai pentru a corecta această anomalie constituţională a fost redactat în 1967 al 25-lea amendament al Constituţiei.

Vicepreşedinţia este adesea considerată anticamera Biroului Oval al Casei Albe. Paisprezece vicepreşedinţi au devenit preşedinţi, dintre care nouă după demisia sau decesul preşedintelui.

Doi vicepreşedinţi aflaţi la sfârşit de mandat au pierdut alegerile prezidenţiale" democraţii Walter Mondale (1977-1981), învins de Ronald Reagan, şi Al Gore (1992-2000), învins de George W. Bush.