Rusia îşi securizează graniţa sudică

Rusia se concentrează, în prezent, pe frontul de vest, în Ucraina şi în ţările vecine. Cu toate acestea, există un alt front care îi preocupă pe ruşi: graniţa sudică, cea care trece prin Munţii Caucaz. La sud de aceşti munţi, se află Armenia, Azerbaidjan şi Georgia.

Munţii protejează o zonă strategică a Rusiei. Zona de la nord-vest de munţi duce la Marea Azov şi la graniţa ucraineană de lângă Donbass, care a fost contestată de-a lungul anilor. La nord-est sunt Râul Volga şi oraşul istoric Stalingrad, acum numit Volvograd. Teritoriul la nord de munţi este plat, iar de la Astrahan până la Crimeea sunt vreo 885 de km. Un atac asupra Rusiei din sud ar avea un efect decisiv asupra abilităţii Rusiei de a desfăşura războiul din Ucraina şi, pe termen lung, ar putea afecta fluvii precum Volga sau Don. Astfel, protejarea Munţilor Caucaz de atacul oricăror forţe ostile este esenţială.

Pentru Rusia, este esenţial să intre în nordul Munţilor Caucaz. Este aproape la fel de important ca Ucraina. De la jumătatea anilor 1990 până în 2000, Rusia şi Cecenia au luptat într-un război intens, care a reprezentat şi elementul de ascensiune al lui Vladimir Putin. Victoria Rusiei a ajutat la conturarea gândirii lui Putin cu privire la graniţele ţării. Rusia a luptat, de asemenea, într-un război cu Georgia, care a primit, ulterior, sprijin militar de la SUA.

Recent, Azerbaidjan şi-a trimis forţele să ocupe zona dintre  teritoriul azer şi Armenia. Armenia este relativ săracă, iar Azerbaidjan este bogat în petrol. Cele două ţări au fost ostile una faţă de cealaltă încă de la independenţă, tensiunile concentrându-se în Nagornîi Karabah, o regiune restrânsă cu populaţie armeană, dar care oficial făcea parte din Azerbaidjan. Interesele strategice sunt neclare, însă problema politică este imensă.

Din punct de vedere istoric, Rusia a susţinut Armenia, chiar şi când încerca doar să medieze. Acest lucru s-a schimbat. Americanii au intrat în regiune – iniţial să susţină Georgia, apoi să menţină o relaţie bună cu Azerbaidjan, însă întotdeauna au fost distanţi de Armenia. Cu toate acestea, noul guvern armean ales acum câţiva ani a devenit prudent în ceea ce priveşte Rusia. În timpul războiului cu Ucraina, SUA au decis să se apropie de Armenia, care a primit cu căldură americanii ca un element de contragreutate împotriva Azerbaidjanului. Însă pentru că Rusia nu mai reprezenta o ameninţare şi pentru că SUA nu aveau forţe militare în regiune, Azerbaidjanul a ocupat regiunea Nagornîi Karabah.

Acest lucru nu schimbă situaţia din teren, însă indică un alt nivel de tensiune şi chiar un conflict emergent. Ruşii au destul forţe de menţinere a păcii în regiune, care ar putea oricând să acţioneze împotriva Armeniei sau, cu întăriri, să reînceapă războiul din Georgia. Armenia nu are de ales decât să negocieze un acord cu ruşii sau să apeleze la americani. Niciuna dintre opţiuni nu i-ar conveni.

SUA vor să continue să menţină o oarecare capabilitate în zonă pentru a ameninţa că intră în nordul Caucazului, care poate fi o manevră periculoasă, dar probabilă. Ruşii nu ignoră faptul că americanii ar putea fi periculoşi. Are loc un război în Ucraina, iar SUA ar putea să folosească o altă carte în negocierile cu ruşii. Pe hârtie, totul pare excelent, însă, în realitate, este destul de nebunesc. Aşadar, întrebare este acum dacă Georgia este pregătită să se apropie de SUA în schimbul unui ajutor militar şi dacă Azerbaidjanul este dispus să facă la fel, pentru acelaşi motiv. Însă pentru că Azerbaidjan şi Rusia nu par să aibă vreo relaţie, acest lucru nu se va întâmpla. Ruşii par să fi securizat Caucazul şi să fi transformat improbabilul în „de neconceput”. SUA au Armenia, care nu le oferă prea multă credibilitate. Aşadar, Rusia şi-a securizat, momentan, graniţa sudică.