Rusia susţine că ignorarea intereselor sale în scutul antirachetă ar putea afecta relaţiile cu NATO

Rusia şi NATO şi-au exprimat acordul de a coopera în cadrul sistemului de apărare antirachetă în Europa, la summitul NATO de la Lisabona, în noiembrie 2010. Dar NATO insistă să existe două sisteme independente care să facă schimb de informaţii, în timp ce Rusia favorizează un sistem comun cu interoperabilitate completă.

„Acest proiect trebuie să fie un instrument de consolidare a securităţii tuturor ţărilor din Consiliul Rusia-NATO, să contribuie la menţinerea stabilităţii strategice şi să nu o slăbească”, a declarat Lukaşevici. „Reticenţa în a lua în calcul interesele Rusiei într-o asemenea problemă de principiu, ca stabilitatea strategică, poate afecta serios relaţiile Rusia-NATO”, a subliniat el

Anatoli Serdiukov, ministrul rus al Apărării, declara, în iunie, în urma unor negocieri cu NATO asupra scutului european antirachetă că acestea „nu au condus la o soluţie în abordarea conceptuală””, adăugând că Rusia va dezvolta propria forţă ofensivă nucleară, dacă NATO nu reuşeşte să ajungă la un acord asupra scutului european de apărare.

Rusia s-a opus cu fermitate faţă de instalarea unui sistem american de apărare la frontierele sale, susţinând că acesta va constitui o ameninţare la adresa securităţii sale. NATO şi Statele Unite insistă că scutul va apăra ţările membre ale Alianţei Nord-Atlantice de rachete lansate de Coreea de Nord şi Iran şi nu va fi îndreptat contra Rusiei.

Statele Unite lucrează, deja, la sistemul său de apărare antirachetă în Europa, fără să aştepte un acord cu Rusia, declara, în mai, Dmitri Rogozin, ambasadorul rus la NATO. România a anunţat, anterior, că a ajuns la un acord cu Statele Unite, ca scutul antirachetă să nu fie îndreptat împotriva forţelor strategice ruse. Rogozin mai spunea că Rusia va coopera cu NATO doar în cadrul unui proiect comun al unei reţele europene de apărare antirachetă, dar nu va face parte dintr-un proiect american de apărare antirachetă în Europa.