Şase milioane de copii pierduţi, bolnavi sau orfani în urma inundaţiilor din Pakistan - VIDEO

În şcolile şi colegiile transformate în adăposturi improvizate, în taberele de corturi instalate de-a lungul străzii, pot fi văzuţi copii imobilizaţi de căldură, încolăcindu-se din cauza durerilor de stomac sau agitându-se pentru a găsi ceva de muncă.

"Sunt cele mai proaste zile din viaţa mea", povesteşte Iltaz Begum, în vârstă de 15 ani, care suferă de diaree la periferia plină de mâl a Nowshera (nord-vest).

"Am fost nevoit să îmi las mama, oarbă, fără ca cineva să o supravegheze. Tatăl meu a murit în urmă cu doi ani", a declarat ea în mijlocul taberei de corturi instalate de Guvern, fără electricitate, infestată de muşte şi impregnată cu un miros puternic de excremente.

Iltaz nu este decât o picătură într-un ocean de nevoi umanitare pe care ONU încearcă să le satisfacă multiplicându-şi apelurile la ajutor internaţional.

Duminică, secretarul general al ONU Ban Ki-moon s-a declarat "bulversat" de soarta refugiaţilor pe care a mers să îi vadă în sudul ţării. "Mulţi şi-au pierdut familiile şi prietenii. Iar şi mai mulţi dintre ei se tem că rudele sau copiii lor nu au supravieţuit", a subliniat el.

Şase milioane de copii au fost afectaţi de inundaţii, potrivit lui Sami Abdul Malik, purtătorul de cuvânt al UNICEF, care le distribuie biscuiţi hipercalorici pentru a evita malnutriţia.

"Este vorba despre salvarea de vieţi. Copiii sunt în continuare vulnerabili. Ei nu îşi pot controla setea şi vor bea apă indiferent de unde, cu riscul de a se îmbolnăvi de diaree, holeră sau alte boli", menţionează el.

Cei rămaşi orfani în urma inundaţiilor sau care au fost separaţi de părinţi sunt traumatizaţi din punct de vedere psihologic, în afară de faptul că sunt bolnavi.

În apropiere de Sukkur (sud), Abdul Ghani, în vârstă de 14 ani, şi-a găsit refugiu într-o tabără de corturi. Venit de la Karampur, un sat izolat, el are şapte fraţi. "Părinţii noştri au murit în decurs de şase luni, anul trecut. Suntem doi, eu şi unul dintre fraţii mei, care muncim pentru a hrăni familia".

"Viaţa era deja foarte dificilă dar, acum, suntem condamnaţi. Surorii mele mai mici, care are patru ani, îi este foame şi nu ştiu ce să fac şi unde să mă duc. Nimeni nu este acolo ca să ne ajute", explică el.

"Suntem prea tineri, nimeni nu ne ascultă şi nici nu ne dă atenţie", susţine Shakeel Ahmed, în vârstă de 15 ani, el însuşi orfan, nevoit să îşi hrănească trei fraţi mai mici.

La Nowshera (nord-vest), aproape 5.000 de sinistraţi, dintre care 1.500 de copii, s-au refugiat într-un colegiu, unde micuţii aleargă desculţi şi plâng printre corturi.

Potrivit medicilor locali, majoritatea suferă de gastroenterită, boli de piele şi deshidratare provocate de salinitate şi virusuri.

Bushra Humayun, în vârstă de 25 de ani, povesteşte că a născut gemeni în tabără, ea având deja şase copii împreună cu soţul său, care lucrează cu ziua.

"Nu am mâncat destul pentru a-mi putea hrăni bebeluşii, şi au slăbit puţin", a declarat ea pentru AFP. Chiar înainte de a naşte, ea a fost nevoită să meargă trei kilometri pentru a găsi apă.

Pe fiul său, în vârstă de 12 ani, Haroon, îl doare burta şi are braţele şi faţa acoperite cu ciupituri de ţânţari. Casa lor a fost luată de ape, iar tabăra sărăcăcioasă este acum singurul lor orizont.