Potrivit documentelor, cu şase zile înainte de căderea Zidului Berlinului, Mihail Gorbaciov nu ştia ce atitudine să adopte.
Liderul sovietic se gândea care va fi reacţia ruşilor de rând faţă de acest eveniment.
Ministrul sovietic de Externe, Eduard Şevardnadze, a propus ca URSS să se implice direct în demolarea Zidului Berlinului, un simbol al rivalităţii între sovietici şi Occident.
Propunerea a fost respinsă rapid de un ofiţer KGB, dar şi de Gorbaciov, care se temea de creşterea influenţei Germaniei de Vest asupra Germaniei de Est.
Gorbaciov a explicat că alţi lideri occidentali nu doreau reunificarea Germaniei, deşi evitau să recunoască public acest lucru, pentru că aceea era politica NATO. În schimb, liderii occidentali încercau să stimuleze URSS să se opună ideii reunificării.
Cu două luni înainte, premierul britanic Margaret Thatcher venise la Kremlin cu scopul împiedicării reunificării Germaniei.
„Reunificarea Germaniei nu este în interesul Marii Britanii şi nici al Europei Occidentale. Uitaţi ce aţi citit în comunicatele NATO. Nu dorim o Germanie reunificată. Ar conduce la contestarea frontierelor statelor europene. Nu putem permite aşa ceva pentru că o astfel de situaţie ar submina stabilitatea internaţională şi securitatea noastră”, i-a spus Thatcher lui Gorbaciov.