Schimbare în strategia ucraineană

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a anunţat, weekendul trecut, că l-a înlocuit pe ministrul apărării cu un individ nou – deloc surprinzător, având în vedere epuizarea suferită de ministru de la începutul invaziei ruseşti (şi chiar înainte). Chiar şi aşa, schimbarea are legătură mai puţin cu preocuparea lui Zelenski pentru ministrul apărării şi mai mult cu faptul că Ucraina a atins un prag critic în război.

Este atât de critic încât un grup de generali americani s-a întâlnit cu un grup de generali ucraineni la graniţa cu Polonia. Întâlnirea a avut loc pentru a confirma ideea potrivit căreia forţele SUA nu sunt implicate în Ucraina propriu-zis, lucru atât fals, cât şi adevărat. Forţele SUA nu sunt dislocate în Ucraina, însă sprijinul logistic şi sfaturile strategice au fost destul de generoase. Pe fondul înlocuirii ministrului apărării, mesajul pe care l-a trimis SUA a fost că strategia ucraineană o să eşueze în curând şi că trebuie adoptată una nouă. Cu siguranţă, Zelenski a acţionat în consecinţă.

Strategia Ucrainei a fost magnifică, în special în primele faze ale războiului. În loc să încerce să blocheze avansul trupelor ruseşti prin forţe concentrate pe care Rusia le-ar fi putut distruge relativ uşor, Ucraina şi-a dislocat trupele în unităţi mici, fiecăreia dintre acestea oferindu-i o oarecare libertate. Ideea a fost concentrarea pe nivelul tactic, nu crearea unei forţe singulare, integrate şi conduse de o singură structură. A condamnat invazia iniţială a Rusiei la eşec. O forţă concentrată destrămată de unităţi mici de militari a făcut misiunea Rusiei de a distruge armata ucraineană imposibilă. Cunoştinţele şi familiaritatea armatei cu terenul pe care lupta a permis unităţilor mici să localizeze şi să angajeze în luptă forţele ruseşti, apoi să dispară precum fantomele.

Speranţa Ucrainei a fost ca descurajarea Moscovei să o facă să îşi regândească aşa-zisa campanie. Nu s-a întâmplat asta; armata rusească a petrecut un an încercând să captureze oraşe, în loc să distrugă armata ucraineană. Pe cât de nesigură a fost strategia, pe atât funcţionat în favoarea Rusiei. A avut avantajul de a distruge, în teorie, moralul ucrainenilor. Însă, având vedere modul în care Grupul Wagner a desfăşurat campania, capturarea oraşelor a durat prea mult, iar efectele psihologice anterior provocate s-au disipat cu rapiditate.

Acum că Wagner a fost îndepărtat, statul major rusesc se află la conducere şi a conceput o strategie destul de bună, chiar dacă este lipsită de imaginaţie. Revenind la strategia iniţială, Rusia masează forţe pentru a forţa armata ucraineană să lupte şi, în teorie, să piardă. Moscova ştie acum până în ce punct luptă Ucraina şi înţelege strategia ucraineană. Posibilităţile unei victorii ruseşti sunt, astfel, mai mari, într-o oarecare măsură.

Generalii americani au crezut că pot vedea lucrurile mai clar. Pentru ei, a trecut perioada în care erau dispersate forţele de apărare împotriva forţelor ruseşti. Armata ucraineană este acum echipată şi are experienţă cu armele primite, care sunt potrivite următoarei faze a războiului. SUA cred, evident, că dacă Ucraina nu îşi schimbă strategia, va fi învinsă. Washingtonul cere strângerea tuturor forţelor într-una sau două forţe pentru a fi mai eficientă/e. Având în vedere accesul la artilerie, drone şi informaţii de calitate, plus forţe cu experienţă în luptă, a venit timpul spargerii ofensivei ruseşti şi ameninţării logisticii ruşilor.

Din punctul meu de vedere, există un mic element de disperare aici. Ucraina nu este învinsă şi, deşi ambele părţi sunt obosite, una îşi apără teritoriul, astfel că are un avantaj. Îmi aminteşte de Războiul din Vietnam, unde vietnamezii erau învăţaţi să lupte precum americanii – de exemplu, să maseze trupe şi să avanseze. Însă vietnamezii nu erau atât de dornici să lupte precum sunt ucrainenii.

Nu pot şti care a fost tonul întâlnirii de la graniţă. Este greu de imaginat, însă americanii nu se abţin întotdeauna în faţa altora. Cel mai probabil, nu au fost nevoiţi să fie înştiinţaţi despre cum să se poarte. Oricum, cu puţinele cunoştinţe privind situaţia din teren pe care le am, cred că se cere o schimbare de abordare privind luptele. Şi cred că şi noul ministru al apărării este de aceeaşi părere.