Singurul parteneriat pe care UE, SUA şi Rusia nu îl pot rupe: fuziunea nucleară. Eliminarea Moscovei din proiectul ITER ar irosi miliarde de dolari

Ascuns într-un colţ liniştit şi însorit din sudul Franţei, Reactorul Termonuclear Experimental Internaţional (ITER), un efort de a valorifica puterea fuziunii nucleare pentru a elibera cantităţi uriaşe de energie curată, continuă să fie operaţional cu participarea oamenilor de ştiinţă ruşi şi a tehnologiei ruseşti.

ITER, care numără 35 de naţiuni, născut în urma întâlnirii dintre preşedintele american Ronald Reagan şi liderul sovietic Mihail Gorbaciov în 1985, după decenii de tensiuni cauzate de Războiul Rece, nu are nicio modalitate de a elimina un membru; nu există nicio cale de a da afară Rusia din experiment fără a distruge întregul proiect.

Proiectul în valoare de 44 de miliarde de euro are ca scop testarea fuziunii nucleare, un proces care are loc în centrul stelelor, ca sursă viabilă de energie fără emisii de dioxid de carbon şi cu radioactivitate minimă. 

UE suportă aproximativ jumătate din costurile ITER şi îşi gestionează participarea prin intermediul agenţiei Fusion 4 Europe (F4E), cu sediul la Barcelona. India, Japonia, China, Rusia, Coreea de Sud şi SUA deţin fiecare o cotă de aproximativ 9 %, informează POLITICO.

Angajaţii ruşi continuă să lucreze la ITER

În calitate de participant activ la ITER, Rusia are încă aproximativ 50 de angajaţi, inclusiv ingineri, care lucrează la faţa locului.

Imediat după ce Moscova a lansat în februarie un asalt la scară largă asupra Ucrainei, proiectul a fost pus într-o situaţie dificilă, mai ales că reprezentanţii guvernului rus fac parte din consiliul decizional la nivel înalt, Consiliul ITER, alături de omologii lor europeni şi americani.

"Este un echilibru dificil între a condamna un membru şi a înfrunta consecinţele pentru proiect", a declarat Sabina Griffith, responsabilă cu comunicarea ITER, care adaugă că iniţial au existat discuţii intense despre cum să se răspundă. Personalul a discutat chiar pentru scurt timp despre plasarea unui banner pe site-ul proiectului care să condamne războiul, înainte de a renunţa la această idee.

Chiar dacă "organizaţia în sine este apolitică... mulţi oameni se întrebau" ce să facă după ce a început invazia, potrivit inginerului şef al ITER, Alain Bécoulet, care a adăugat că a existat "multă tristeţe" în rândul personalului.

"Situaţia politică de până acum este stabilă, cu toţi membrii ... declarând că vor să continue să lucreze împreună", a spus el, adăugând că prima reuniune a Consiliului ITER după invazie, din iunie, a fost "foarte constructivă".

Membrii Consiliului ITER şi-au "reafirmat din nou credinţa puternică în valoarea misiunii ITER" atunci când s-au întâlnit la instalaţie pentru ultima lor reuniune din octombrie.

Rusia, imposibil de dat afară din proiect

Spre deosebire de laboratorul de fizică a particulelor CERN, cu sediul la Geneva - un centru de cercetare colaborativă care şi-a suspendat legăturile cu Rusia după începerea războiului - ITER este un acord internaţional ca şi cel al ONU, ceea ce face dificilă suspendarea Moscovei, a spus Bécoulet.

Acest lucru se datorează faptului că până la 90 la sută din finanţare nu vine sub formă de bani, ci de contribuţii "în natură" de echipamente, ţările participante fabricând fiecare câte o piesă unică la comandă a reactorului global, care este apoi asamblată ca un puzzle uriaş.

În timp ce această configuraţie a fost concepută pentru a crea expertiză specializată în domeniul fuziunii în întreaga lume şi pentru a stimula producţia internă, acum înseamnă că, dacă un membru nu livrează o piesă, întregul proiect ar putea să se prăbuşească, irosind miliarde de dolari.

Chiar dacă ar vrea, ţările nu ar putea da oficial Rusia afară din proiect, deoarece nu există nicio clauză în constituţia ITER care să le permită acest lucru - în schimb, toate celelalte ţări ar trebui să se retragă.