Situaţia femeilor singure în Anglia Victoriană

„Spinster” a fost una dintre cele mai rele insulte pe care o persoană le putea arunca asupra unei femei în epoca victoriană.

Femeile singure ajungeau subiect de glume jignitoare, fiind considerate păpuşi triste, singuratice, ignorate şi abandonate pe raft. 

Acestea nu erau singure că erau urâte, ci din mai mulţi factori psihologici - unele din comoditate, altele pentru că erau prea timide.

Puteau fi motive sociale - pentru că erau preocupate mai mult de carieră decât de întemeierea unei familii,  iar altele nu concepeau să trăiască o viaţă întreagă sub autoritatea unui bărbat. 

Termenul datează din anii 1300 şi se referă la femeile care ţeseau fire pentru a-şi câştiga existenţa.

Aceasta a fost adesea meseria femeilor singure pentru că nu aveau resursele necesare ca să cumpere materiale scumpe, aşa că au fost retrogradate în societate. 

În 1889, editorul revistei săptămânale britanice Tit-Bits, le-a cerut femeilor singure să scrie şi să explice de ce nu sunt căsătorite. Femeia cu cel mai bun răspuns ar fi prezentată în ziar şi va câştiga un premiu.

Solicitarea era un răspuns la un alt articol publicat de revistă  care îi întreba pe cititorii bărbaţi: „De ce eşti burlac?”

Editorul a primit o mulţime de scrisori şi nu au fost răspunsurile cordiale pe care le aştepta de la femeile epocii.

Erau replici inteligente, amuzante şi ascuţite care arătau că există o mulţime de femei care erau singure dintr-un motiv.

Iniţial, editorul plănuia să posteze un singur răspuns, dar, în schimb, a publicat 21 de răspunsuri şi le-a oferit fiecărei femei câte o parte egală din premiu. Fiecare femeie a câştigat 5 şilingi, adică echivalentul a aproximativ 25 de dolari astăzi.

Iată 11 dintre cele mai bune răspunsuri.

1. Sunt blestemaţii de yankei

„Pentru că sunt o doamnă engleză, iar americanii monopolizează piaţa” – domnişoara Jessie Davies

2. Sunt un cal sălbatic şi nărăvaş 

„Asemenea mustangului sălbatic din prerie care se plimbă neîngrădit, dându-şi capul cu dispreţ total în apropierea lassoului care, o dată în jurul gâtului, îl proclamă prizonier, aşa mi se pare mai încântător să călc în pragul libertăţii şi captivitate, decât să-i permit călăreţului să arunce în jurul meu lasoul matrimonial”, – domnişoara Sarah Kennerly

3. Sunt o femeie realizată pe cont propriu 

„Pentru că am alte profesii deschise în care orele sunt mai scurte, munca mai plăcută şi salariul posibil mai mare”, domnişoara Florence Watts

4. Sunt un obiect de porţelan rar

„Pentru că sunt un porţelan rar şi fragil, dar greu de egalat”, domnişoara SA Roberts. 

5. Numai Shakespeare m-ar putea descrie

„Motivul meu pentru care sunt o singură femeie este răspunsul într-un citat din „Îmblânzirea scorpiei”: „Dintre toţi bărbaţii în viaţă, nu am văzut încă acea faţă specială pe care mi-ar fi putut închipui mai mult decât oricare alta”,  domnişoara Lizzie Moore

6. Sunt gata de acţiune

„Pentru că sunt ca voluntarii cu puşti: întotdeauna gata, dar nu sunt încă dorită” – domnişoara Annie Thompson

 

7. Nu vreau încă un animal de companie 

„... Nu-mi pasă să-mi măresc menajeria de animale de companie şi îl găsesc pe omul animal mai puţin docil decât un câine, mai puţin afectuos decât o pisică şi mai puţin amuzant decât o maimuţă” -  domnişoara Sparrow

8. Ne vom căsători când John îşi poate permite

„John, pe care l-am iubit, a fost înlocuit în biroul lui de o fată, care face aceeaşi muncă pe care a făcut-o pentru jumătate din salariul primit. Nu putea câştiga suficient pentru a păstra o casă, aşa că a plecat în străinătate; în consecinţă, sunt încă o nenorocită” – domnişoara E. Jones

 

9. Bărbaţii sunt înşelători

„Pentru că bărbaţii, ca trei tarte încolţite, sunt înşelători. Sunt plăcute ochiului, dar la o cunoaştere mai strânsă se dovedesc goale şi învechite, constând în principal din puf, cu un minim de dulceaţă şi o înclinaţie de neînvins de a nu fi de acord cu una” – domnişoara Emaline Lawrence

10. Nu există nicio cale de a scăpa de săniuşul căsătoriei

„Căsătoria este ca o sanie, când odată îţi dai mâna şi nu poţi da drumul, oricât de mult te doare; şi, ca atunci când eşti îmbarcat pe un tobogan cu săniuş, trebuie să mergi până la capăt, oricât de mult se loveşte,” – domnişoara Laura Bax

11. Sunt masterchef

„Stimate domnule Tit-Bits, sunt un bucătar cu 5/10 1/2 savini în bancă, mă uit în mod natural de sus la oamenii perlsees, soljers şi setterar, aşa că aşteaptă un erle sau un dook sau sumthin de acest fel să mă gândesc la arta mea şi şi de aceea fac o femeie necăjită”– domnişoara Annie Newton

Ce erau guvernantele victoriene? 

O mulţime de familii din clasa superioară au angajat tutore de sex feminin pentru fiicele lor în secolul al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.

În epoca victoriană, totuşi, nu numai aristocraţii se bazau pe o guvernantă, ci şi majoritatea părinţilor bani din clasa de mijloc. O guvernantă locuită era atât un semn al propriului statut social, cât şi un mijloc de a le insufla fiicelor lor abilităţile necesare pentru viitoarea lor viaţă căsătorită într-un mediu domestic sigur şi adecvat.

Ceea ce fusese cândva o profesie relativ de nişă era în plină expansiune la momentul recensământului din 1851 , când aproximativ 25.000 de femei lucrau ca guvernante.

Adesea, fiicele bărbaţilor profesionişti – clerici , comercianţi, ofiţeri militari, chirurgi şi avocaţi – unele au fost educate în mod deliberat pentru o viaţă în clasa de şcoală, dar lipsa de bărbaţi care se căsătoresc şi o serie de eşecuri bancare la începutul secolului al XIX-lea au însemnat că un grup de femei tinere crescute pentru a fi doamne de petrecere a timpului liber au fost deodată solicitate pentru a-şi câştiga existenţa. Guvernanta era cea mai de doamnă şi mai respectabilă vocaţie disponibilă.