„Acum, (foştii soldaţi) ai armatei naţionale şi uniunea forţelor revoluţionare se află sub comandamentul ministrului (rebel) al Apărării”, Jalal al-Digheily, a declarat un comandant rebel, Fauzi Bokatif.
„Această uniune cuprinde toate forţele revoluţionare prezente pe liniile frontului”, a subliniat el.
Dacă va fi eficientă, plasarea insurgenţilor şi a unor membri ai forţelor colonelului Kadhafi sub un comandament unic ar putea preveni atacurile improvizate şi o proastă cordonare, din cauza cărora rebelii au suferit pierderi importante în oameni şi muniţie.
Atât Consiliul Naţional de Tranziţie (CNT), reprezentantul politic al rebeliunii, cu sediul la Benghazi (est), cât şi diplomaţi din ţări NATO, care a preluat, la 31 martie, coordonarea coaliţiei internaţionale din Libia, se plângeau în mod frecvent de probleme de comunicare şi de divergenţe de strategie între generalii de la Benghazi şi combatanţii de pe front.
Bokatif şi-a exprimat speranţa că această unificare îi va ajuta pe rebeli să se apropie de Tripoli şi să controleze mai bine distribuirea de arme în ţară.
Însă, „fiecare grup (…) va conduce, într-o anumită zonă” operaţiunile sale, a subliniat comandantul rebel Abdul Jawad.
Insurgenţii „operează în mod independent. Nu este vorba despre o operaţiune militară structurată, în care să se primească ordine de la un comandament central”, a adăugat el.
În plus, există o anumită neîncredere între rebeli – adesea tineri – şi militarii de carieră, mulţi dintre aceştia servind până de curând în armata condusă de ofiţerii colonelului Kadhafi.