Statul olandez, responsabil civil de moartea a peste 300 de musulmani la Srebreniţa

"Statul este responsabil de pierderea suferită de către rude ale unor bărbaţi care au fost deportaţi de către sârbi din Bosnia, de la sedii aparţinând Dutchbat la Potocari, în după-amiaza lui 13 iulie 1995", a declarat judecătoarea Larissa Elwin, la Haga.

"În după-amiaza zilei de 13 iulie, Dutchbat nu ar fi trebuit să lase bărbaţii să plece din sediile lor", a declarat judecătorul, subliniind că militarii olandezi "ar fi trebuit să ţină cont de posibilitatea ca aceşti bărbaţi să devină victime ale genocidului".

"Se poate afirma cu suficientă certitudine că dacă Dutchbat le-ar fi permis acestor bărbaţi să rămână acolo, ei ar fi rămas în viaţă", a adăugat ea.

Judecătorii nu au dat totuşi dreptate reclamanţilor, mamele victimelor, în ceea ce priveşte celelalte acuzaţii.

Chiar dacă militarii olandezi ar fi trebuit să denunţe direct crimele de război, statul olandez nu poate fi tras la răspundere deoarece o astfel de acţiune nu ar fi antrenat "o intervenţie militară directă a ONU" şi, prin urmare, nu ar fi împiedicat genocidul.

Enclava Srebreniţa era sub protecţia ONU în momentul preluării controlului de către forţele sârbe din Bosnia în iulie 1995.

Forţele sârbe din Bosnia, sub comanda generalului Ratko Mladici, au ucis aproximativ 8.000 de bărbaţi şi băieţi musulmani în ceea ce este considerat cel mai grav masacru din Europa de după al Doilea Război Mondial.

Dar, slab înarmate şi puţine ca număr, Căştile Albastre olandeze ale batalionului "Dutchbat", refugiate într-o bază împreună cu aproximativ 5.000 de musulmani din satele înconjurătoare, în principal femei, nu au rezistat.

Într-un alt caz, de anvergură mai mică, Olanda a fost făcută responsabilă în septembrie de moartea a trei musulmani după ce au fost îndepărtaţi dintr-o bază militară de către Căştile Albastre olandeze.

Olanda a devenit atunci primul stat responsabil de actele propriilor săi militari ce operau sub mandatul Naţiunilor Unite şi a promis câteva luni mai târziu să ofere indemnizaţii rudelor, în valoare de câte 20.000 de euro.