Strategia diplomatică a lui Barack Obama, în căutare de rezultate

Politica externă a lui George W. Bush s-a axat în principal pe necesităţile "războiului împotriva terorismului". Cea a succesorului său a fost definită de secretarul de Stat, Hillary Clinton, drept "o nouă eră a dialogului".

Barack Obama şi-a manifestat convingerea, atât în privinţa crizei financiare, cât şi la conferinţa de la Copenhaga, că Statele Unite nu pot soluţiona singure problemele planetei. El a relansat relaţiile dintre Statele Unite şi Rusia şi a pus bazele unui "dialog strategic" cu China.

El a promis să ducă un război fără tortură şi să respecte ONU.

Popularitatea sa personală s-a bazat pe impactul discursurilor sale importante, precum cel rostit la Cairo în care pleda pentru o reconciliere între Islam şi Occident, sau alocuţiunea cu ocazia primirii Premiului Nobel pentru Pace.

Obama a întins mâna adversarilor Statelor Unite, Cubei fraţilor Castro şi Venezuelei lui Hugo Chavez, dar şi Iranului condus de Mahmoud Ahmadinejad.

"Obama a reintrodus Washingtonul în circuitul negocierilor internaţionale" şi "a disipat foarte mult antiamericanismul ce se făcea simţit", apreciază fostul preşedinte al grupului de reflexie CFR, Leslie Gelb. "El pregăteşte terenul pentru relansarea puterii americane", a adăugat el. " Problema este că nu a apăsat încă pe acceleraţie".

Trei dosare au primit la începutul lui 2009 din numeroasele provocări lansate la adresa principalei puteri mondiale: procesul de pace din Orientul Mijlociu, dosarul nuclear iranian şi războiul din Afganistan şi Pakistan.

Primul a rămas în impas între intransigenţa Guvernului israelian şi diviziunile din rândul palestinienilor. După o perioadă lungă de eforturi fără rezultat, Washingtonul a conceput un nou plan.

În dosarul nuclear cu Teheranul, Barack Obama a încercat să dialogheze, însă fără succes. Potrivit multor specialişti, acest demers consolidează în prezent poziţia Statelor Unite pentru a cere aplicarea de noi sancţiuni împotriva republicii islamice.

Preşedintele american a anunţat de asemenea suplimentarea efectivelor militare din Afganistan. El a încercat în aceeaşi perioadă să revitalizeze legăturile cu Pakistanul, intensificând atacurile cu avioane fără pilot împotriva islamiştilor din această ţară.

În cele trei dosare, administraţia Obama şi-a ştirbit noua politică păstrând mai mult sau mai puţin tacticile predecesorului său, susţine un specialist din cadrul fundaţiei New America, Amjad Atallah.

"Chiar şi în Afganistan (...) care este locul unde s-au văzut mai multe diferenţe deoarece neoconservatorii ridiculizau Afganistanul, demersul este foarte asemănător strategiei administraţiei Bush pentru Irak: suplimentări de efective urmate de o retragere".

În revista Foreign Affairs, Zbigniew Brzezinski, care a fost consilier al preşedintelui democrat Jimmy Carter (1977-1981) în materie de diplomaţie, îi aduce un omagiu lui Barack Obama deoarece a "regândit de sus până jos" obiectivele diplomaţiei americane. El a făcut referire în special la dezarmarea nucleară, intenţia de a considera China drept un "partener geopolitic" sau ambiţia de a fi "un mediator echitabil" în Orientul Mijlociu.

Brzezinski consideră că "până în prezent, politica externă a preşedintelui a generat mai multe aşteptări decât realizări strategice".

În schimb, "abordarea de către Obama a celor trei urgenţe legate unele de altele - Orientul Mijlociu, Iran şi Afganistan/Pakistan - va determina rolul mondial al Statelor Unite într-un viitor previzibil".