Studenţii dintr-o universitate se târăsc noaptea, pentru a alunga stresul lockdown-ului

Un spectacol artistic sau un semn de frustrare, după trei ani de pandemie? Sociologii şi politologii din China se întreabă despre o nouă tendinţă care se răspândeşte în campusurile universitare: de câteva săptămâni, studenţii se adună noaptea, formând un cerc, aplecându-se în patru picioare şi târându-se înainte. O mişcare în cerc închis, fără ieşiri. Scenele se repetă în clipuri video postate pe reţelele de socializare.

Politica Zero Covid continuă să impună restricţii pentru milioane de chinezi. O singură infecţie constatată ieri la Universitatea din Peking a fost suficientă pentru a încuia porţile glorioasei instituţii şi a închide studenţii şi profesorii înăuntru. Acest lucru se întâmplă din ianuarie 2020 şi o întreagă generaţie de studenţi se simte furată de cei mai fericiţi şi creativi ani, înainte de a începe munca.

În aceste luni lungi au apărut mişcări încadrate între spiritul studenţesc şi protestul social. Mai întâi „Tangping”, care înseamnă „întins”, iar în 2021 a devenit sinonim cu refuzul căutării succesului, banilor, consumismului. În 2022 „Bailanul”, care înseamnă „lasă-l să putrezească” şi reprezintă o desconsiderare extremă pentru producţie, muncă, economie. Ziarele de stat din Beijing au contestat aceste două sloganuri tinereşti care au circulat pe web, acuzându-le de defetism: „Este păcat să auzim raţionamente defetiste în societatea noastră socialistă”.

Cum poate fi catalogată noua „nebunie” a tinerilor care se târăsc noaptea? Pe reţelele de socializare, unii studenţi chinezi au început să explice: „Suntem epuizaţi de lockdown şi de incertitudinea cu privire la viitorul nostru, pierderea sensului măreşte sentimentul de criză existenţială. Să ne târăm împreună este un ritual colectiv care ne permite să ne eliberăm de prostiei care ne înconjoară”.

Experţii chestionaţi de mass-media observă că această tendinţă „dezvăluie ceva despre starea psihică a elevilor noştri”.