Studiu al Facultăţii de Business din Londra: Criza provocată de coronavirus necesită reacţii în materie de politici de sănătate şi măsuri de stabilizare macroeconomică

ŞTIINŢĂ

- Covid-19 este cea mai gravă criză medicală din perioada contemporană;
- Tinerii prezintă cea mai mare probabilitate de a se infecta (fiind purtători), dar cele mai mari riscuri de deces sunt pentru vârstnici;
- Multe ţări se confruntă cu solicitări excesive puternice pentru servicii medicale: sunt prea mulţi pacienţi în stare critică (nu doar cazuri de Covid-19) şi sunt prea puţine locuri în secţiile de terapie intensivă şi prea puţine aparate de ventilaţie artificială;
- Extinderea serviciilor medicale necesită transformarea hotelurilor, unităţilor militare şi posibil a şcolilor în secţii de terapie intensivă şi convertirea unor fabrici în producători de aparate de ventilaţie artificială.
- Personalul medical este insuficient. Trebuie reactivaţi asistenţii medicali şi medicii. Trebuie instruiţi agenţii de poliţie şi voluntarii, în timp ce armata să preia atribuţiile poliţiei.

POLITICI MEDICALE

Autorităţile trebuie să aplice politici medicale eficiente cu obiectivul încetinirii răspândirii epidemiei.

Scăderea vârfului de infecţii
A. Prin extinderea capacităţilor de terapie intensivă (şi a serviciilor medicale);
B. Încetinirea vitezei de contagiere (inclusiv prin reducerea răspândirii bolii în comunitate, prin distanţarea socială);
Măsurile au scopul evitării solicitărilor excesive de servicii medicale.
- Politicile medicale anti-Covid-19 au un singur obiectiv: scăderea numărului îmbolnăvirilor;
- Ţinând cont de capacitatea actuală a sistemelor medicale, politicile de diminuare a contagierii sunt singurele care pot fi utile pe termen scurt;
- Vă rugăm să respectaţi instrucţiunile instituţiilor guvernamentale!
- Timpul suplimentar obţinut prin politicile de diminuare a contagierii trebuie folosit eficient: pentru testarea unui segment-mostră de populaţie în scopul colectării informaţiiilor de încredere şi netendenţioase despre prevalenţa Covid-19; pentru analize statistice intense naţionale şi în mai multe ţări (în etape diferite); pentru dezvoltarea unor strategii de supraveghere pe baza informaţiilor de încredere.

ECONOMIE

Majoritatea economiştilor din Europa şi Statele Unite anticipează producerea unei recesiuni majore. Analiştii europeni au opinii mai puternice în acest sens decât cei din SUA. Situaţia este mai puţin clară pe pieţele emergente.
În China, valoarea randamentului economic a fost la nivelul cel mai scăzut în perioada 2-9 martie şi există risc de recesiune.

Situaţia este asemănătoare în zona euro, cu cele mai scăzute cifre aşteptate la sfârşitul lunii martie, existând şi aici risc de recesiune.
Cele mai afectate sectoare economice sunt:
- Serviciile de transport, cu scăderi înregistrate în primul trimestru de -98,1% în zona Asia-Pacific, -31,9% în Europa, -22,6% în Africa şi Orientul Mijlociu, -14,5% pe continentul american;
- Restaurantele
- Industria auto
- Petrolul şi gazele

Un efect benefic este scăderea nivelului poluării în luna februarie, în China.

Alte efecte posibile:
- accentuarea izolării sociale;
- practicarea din ce în ce mai mult a activităţilor de acasă de către angajaţii cu calificări înalte;

Principalele efecte economice ale pandemiei:
- Recesiunea la nivel mondial pare inevitabilă, posibil inclusiv şi pe pieţele emergente;
- La nivel general, efectele asupra cererii probabil vor fi mult mai mari decât şocul iniţial asupra surselor de aprovizionare;
- Incertitudinea, stările de panică şi politicile de izolare sunt factori principali care conduc la scăderea masivă a cererii de produse;
- Investiţiile multor firme (mai ales mici şi noi) şi cheltuielile multor gospodării (mai ales ale celor care locuiesc cu chirie sau au credite ipotecare) depind foarte mult de fluxurile de lichidităţi;
- Scăderea masivă a cererii forţează aceste firme să se închidă. Acest lucru conduce la disponibilizări şi la noi scăderi ale cererii. Economia intră pe panta spre depresiune.

POLITICI MACROECONOMICE

Guvernele ţărilor şi organismele internaţionale trebuie să aplice politici destinate reducerii pandemiei şi atenuării recesiunii.

Deciziile raţionale aplicate punctual pot genera reacţii în lanţ precum:
i. Consumatorii nu fac cheluieli deoarece sunt în izolare;
ii. Firmele reduc costurile şi numărul angajaţilor, intră în incapacitatea de a plăti creditele şi datoriile către furnizori;
iii. Băncile care au credite neperformante vor reduce creditarea;

Efecte directe şi indirecte asupra economiei:
Etapa 1. perturbarea parţială a reţelelor de aprovizionare şi bilanţul deceselor generează amplificarea incertitudinii şi panică în rândul cetăţenilor şi firmelor;
Etapa 2. Incertitudinea accentuată şi panica au ca efecte reducerea consumului şi investiţiilor;
Etapa 3. Scăderea accentuată a cererii afectează puternic fluxurile corporative de lichidităţi, generând situaţii de faliment în companii;
Etapa 4. Disponibilizările şi plecările angajaţilor conduc la rate mari ale şomajului;
Etapa 5. Veniturile salariale scad semnificativ, generând amplificarea creditelor neperformante, afectând cererea şi accentuând instabilitatea.

De asemenea, pieţele de capital au înregistrat scăderi dramatice din cauza crizei, iar reţelele de aprovizionare cu produse sunt perturbate puternic. Efectele economice depind foarte mult de raportul dintre eficienţa reţelelor de aprovizionare şi cerere.

COSTURILE ECONOMICE ALE STRATEGIILOR DE COMBATERE A PANDEMIEI

O scădere temporară a activităţilor economice (cu 50% timp de o lună şi cu 25% în următoarele două luni) va genera o reducere a PIB-ului cu aproape 10% anual. Dacă restricţiile sunt prelungite şi se amplifică tendinţa în scădere în spirala furnizare / cerere (fără intervenţii politice), scăderea riscă să ajungă la 15% din PIB.

Scăderea producţiei asociată Marii Recesiuni a fost de circa 4,5%, iar efectele nu au fost depăşite în totalitate. Scăderea generată de criza Covid-19 riscă să devină permanentă, astfel că o recesiune mondială este inevitabilă, iar o recesiune în China pare probabilă începând din trimestrul al doilea al acestui an, precizează autorii.

OBIECTIVE MACROECONOMICE
1. Acordarea de facilităţi familiilor pentru a amâna plata ratelor creditelor ipotecare şi a chiriilor şi alimentarea cu lichidităţi;
2. Acordarea de facilităţi pentru a asigura că angajaţii îşi primesc salariile chiar şi când sunt în carantină ori în şomaj temporar;
3. Acordarea de facilităţi pentru a asigura că firmele au fluxuri de lichidităţi (pentru a plăti angajaţii şi furnizorii), mai ales în cazul companiilor mici şi noi, pentru evitarea falimentului;
4. Susţinerea sistemului financiar pentru a se evita ca o criză medicală să devină una financiară.

POLITICI MACROECONOMICE
A. Alocarea de fonduri guvernamentale pentru sectorul medical public;
B. Facilităţi fiscale, reduceri fiscale, pauze fiscale, stimulente fiscale;
C. Suspendarea plăţii taxelor şi acordarea temporară a unui venit universal destinat familiilor; granturi de lichidităţi pentru firme;
D. Reducerea dobânzilor de referinţă, lansarea de programe de relaxare cantitativă şi scheme de creditare.

Aceste măsuri trebuie să ţină cont de următoarele cerinţe:
- să fie acordate ACUM în mod MASIV;
- să înceapă cu bugetele pentru sănătate echivalente cu pierderile;
- să conţină acordarea de lichidităţi familiilor şi companiilor;
- să existe o coordonare a intervenţiilor fiscale şi monetare;
- să fie la nivel GLOBAL.