Iranul a acordat o atenţie deosebită segmentului de dezvoltare a arsenalului naţional ca urmare a măsurilor comandate în urmă cu mai bine de un deceniu de liderul suprem al ţării, Ayatollah Ali Khamenei. La vremea respectivă, cele mai sofisticate rachete din Teheran erau derivate ale proiectilelor sovietice Scud, pe care Iranul şi Irakul le-au folosit unul împotriva celuilalt în timpul războiului din anii 1980, a relatat
The Washington Post. De atunci, laboratoarele militare din ţară au investit milioane de dolari în dezvoltarea unor sisteme îmbunătăţite.
Rezultatul este o linie de rachete cu rază scurtă şi medie, care pot atinge ţintele cu o precizie de ordinul zecilor de metri, a comunicat un oficial al serviciilor de informaţii din Departamentul Apărării din SUA. „Am observat îmbunătăţiri constante ale preciziei rachetelor balistice iraniene”, a declarat acesta. Între cele mai izbitoare progrese tehnologice se remarcă racheta Qiam, cu raza de acţiune de 500 de mile, care permite reglarea traiectoriei în timpul zborului. Chiar şi Fateh-110, un model cu rază scurtă de acţiune, furnizat grupării paramilitare Hezbollah şi nu numai, a fost echipat cu sisteme electro-optice şi de radio-ghidare, astfel încât să poată atinge obiective specifice.”
O rachetă balistică cu rază scurtă are o capacitate de acţiune de cel puţin 500 de kilometri, dar care nu depăşeşte 1000 de kilometri, în timp ce raza unei rachete balistice intermediare variază de la 1000 de kilometri până la 5500 de kilometri. Iranul a declarat că deţine deja rachete ce pot parcurge distanţe de până la 2.000 de kilometri, potrivit
MDAA.
Tensiunile s-au accentuat între Iran şi SUA în ultimele zile, după ce preşedintele Trump a ordonat raidul în urma căruia generalul Qassem Soleimani, comandantul Forţei Quds din cadrul Gardienilor Revoluţiei din Iran, a fost ucis. Marţi Iranul a desfăşurat atacuri cu rachete la baze militare din Irak, unde erau staţionate trupe americane.