Tancurile ruseşti care ar putea năvăli peste Ucraina. Cum ar putea ucrainenii să se apere

După ultimele informaţii, Federaţia Rusă se pregăteşte să atace în totalitate Ucraina din trei direcţii - nord (Belarus), sud (Crimeea) şi est (dinspre teritoriul rusesc), iar anexarea Donbassului şi proclamarea independenţei republicilor separatiste Doneţk şi Luhansk nu mai sunt principalele priorităţi. 

Rusia a amplasat 30.000 de trupe în Belarus şi a mobilizat 7 batalioane în Yelnya, 3 batalioane în Bryansk, 2 batalioane în Kursk, 17 batalioane în Voronezh, Belgorod şi Pogonovo, 12 batalioane în Rosov, 11-12 batalioane în Crimeea, 12 batalioane în Transnistria, după cum ne arată harta concepută de Daily Mail. Este foarte posibil ca Rusia să-şi folosească forţa aviatică şi flota navală pentru a distruge sistemul defensiv ucrainean. 

Acest articol va aborda doar tancurile armatei ruse şi posibilităţile Ucrainei de a se apăra. 

Rusia este în prezent ţara cu cele mai multe tancuri - 12.420 la număr, conform Global Firepower. Rusia mai dispune de 30.122 de vehicule blindate pentru transportarea trupelor de infanterie, 6.574 de piese de artilerie autopropulsată, 7.571 de piese de artilerie remorcată şi 3.391 de lansatoare de rachete multiple.

Forţele blindate ruse  

T-14 Armata 

T-14 Armata este un tanc de nouă generaţie, bazat pe o platformă de luptă modulară. Producătorul Uralvagonzavod a conceput tancul respectiv, fiind produse între 70 şi 100 de exemplare între anii 2015 şi 2020. Până în 2025 ar urma ca armata rusă să achiziţioneze 2.300 de exemplare. Producţia fiecărui exemplar costă 3,7 milioane de dolari. 

Tancul cu rază operaţională de 500 km are o greutate de 55 tone, lumgime de 8,7 metri, lăţime de 3,5 metri, înălţime de 3,3 metri şi este protejat de  blindajul reactiv explozivă de oţel 44S-SV-SH. Este compus din trei comportimente - o cabină de echipaj în faţă, turela fără pilot din centru cu ţintire telecomandată şi compartimentul de alimentare din spate. 

Armamentul este compus dintr-un tun 2A82-1M de 125 mm manevrat de un sistem computerizat şi care are un încărcător automat cu 32 de proiectile,  o mitralieră PKTM de 7.62 mm şi o mitralieră Kord de 12.7 mm. T-14 funcţionează cu un motor Diesel A-85-3 şi se poate deplasa cu o viteză maximă de 80-90 km/oră. Echipajul tancului este alcătuit din şofer, tunar şi comandant, toţi aflaţi în capsula tancului.

Deasupra turelei se află un catarg meteo şi un sistem de antene pentru transmisiuni prin satelit pentru navigaţie şi comunicaţii radio.

Tancul poate rezista la proiectile anti-tanc şi la cartuşele americane M829 datorită blindajului său impenetrabil. Silueta tancului îi poate conferi camuflaj şi invizibilitate sub spectrul radar şi infraroşu, iar roţile sunt parţial acoperite de fuste de cauciuc ce reduce semnificativ temperatura acestora. 

Bazându-se pe aceste caracteristici, oficialii ruşi au declarat că acest tanc robotic este cu 20 ani înaintea oricărui tanc occidental. 

T-14 Armada, sursa foto- Wikipedia

T-90 

T-90 este un tanc de luptă de a treia generaţie care a intrat în serviciul armatei ruse din anul 1993. Tancul este varianta modernă a tancului sovietic T-72B şi prezintă multe caracteristici similare cu T-80U. Acesta foloseşte un tun principal 2A46 cu ţeava de 125 mm. T-90  dispune de un motor performant şi un sistem de vedere pe timp de noapte bazat pe imagini termice. Măsurile de protecţie includ blindajul reactiv Kontakt-5 ERA, sistem de avertizare la iluminarea laser, camuflaj Nakidka, un sistem EMT-7 de generare a pulsurilor electromagnetice pentru distrugerea minelor magnetice şi un sistem Ştora de bruiere a rachetelor antitanc cu infraroşii.

A fost utilizat până acum în Războiul din Daghestan, Războiul Civil Sirian, Războiul în Donbas şi în Războiul din Nagorno-Karabah. A fost conceput de Kartsev-Venediktov şi produs de Uralvagonzavod. Fiecare exemplar  costă 4,25 milioane de dolari. Până azi au fost construite 8.500 de exemplare. 

India deţine 1000 de exemplare. Algeria, Armenia, Irak, Siria, Turkeminstan, Uganda şi Vietnam au câteva exemplare de fiecare. Egipt ar urma să achiziţioneze vreo câteva sute de exemplare. 

Rusia are în prezent 570 de tancuri T-90 în total, dintre care 370 sunt active, iar celelalte 200 de exemplare sunt depozitate. 

Fiecare tanc cântăreşte 46 de tone, are o lungime de 9,63 m, o lăţime de 3,78 m şi înălţime de 2,22 m. Echipajul este alcătuit din trei membri- şoferul, tunarul şi comandantul. 

Blindajul său este un amestec de oţel-compozit-reactiv APFSDS. Armamentul său principal constă din tunul 2A46M de 125 mm cu 43 de cartuşe, iar armamentul său secundar este compus din mitraliera Kord  de 12,7 mm  şi mitraliera PKMT de 7,62 mm.

Motorul său este un V-84MS de 12 cilindri de tip Diesel. Raza sa de operare este de 500 km şi poate atinge viteza maximă de 70 km/oră. 

Rusia mai deţine şi tancuri de fabricaţie sovietică - 4.000 de tancuri T-80 în rezervă, numai 450 de tancuri fiind active, şi 7.000  de tancuri T-72, dintre care 2.030 sunt active. 

De asemenea, mai posedă şi vânătorii de tancuri ca cele din seria Kornet. 

T-90,  sursa foto-  Wikipedia

Cât va dura până când tancurile ruseşti vor ajunge la Kiev? 

Având în vedere că tancurile T-90 şi T-14 s-ar deplasa cu viteza medie de 50-70 km/oră, ar putea dura între 8 şi 10 ore să parcurgă distanţa din regiunea rusească Vorone până la Kiev, capitala Ucrainei, şi asta numai în cazul în care n-ar întâmpina rezistenţă sau alte obstacole. 

Sistemul ucrainean de apărare anti-tanc 

Din păcate, Ucraina nu se poate apăra pe cont propriu de tancurile ruseşti. 

Armele anti-tanc precum RK-3 Corsar şi Skif nu i-ar fi de mare ajutor împotriva tancurilorT-14 şi T-90. 

Armata ucraineană deţine în jur de 100 de tancuri T-84 şi în rest, vehicule blindate de fabricaţie sovietică - 300 de tancuri T-80, 300 tancuri T-72 şi 1000 de tancuri T-64. 

T-84 este principalul tanc ucrainean de luptă, fiind dezvoltat pe baza tancului sovietic T-80 introdus în 1976. T-84 a fost construit pentru prima dată în 1994 şi a intrat în serviciu în Forţele Armate ucrainene din 1999. Are un motor Diesel şi un raport putere/greutate de aproximativ 26 cai putere. 

Pe baza acestui model a fost conceput o versiune mai avansată, T-84 Oplot  care încorporează un compartiment de muniţie. Zece dintre acestea au intrat în serviciul ucrainean în 2001. Tot pe baza lui T-84 a fost dezvoltat prototipul T-84-120 Yatagan, având montat un tun de 120 mm capabil să tragă muniţie standard NATO şi rachete ghidate. 

Tancul are o masă de 46 de tone, lungime de 7 metri, lăţime de 3,7 metri şi înălţime de 2,2 metri. Poate fi manevrat de un echipaj alcătuit din trei membri. 

Armamentul principal constă dintr-un tun KBA-3 125 mm cu ţeava de 120 mm, iar armamentul secundar este compus dintr-o mitralieră coaxială KT-7.62 de 7,62 mm şi o mitralieră antiaeriană KT-12.7 de 12,7 mm.  Motorul său este un KMDB 6TD-2 Diesel. 

Raza sa de operare este de 540 km şi poate atinge viteza maximă de 65-70 km/oră. 

Poate că acest model de tanc ar putea face faţă unui T-90 în funcţie de priceperea echipajelor ucrainene, dar este puţin probabil să reziste tancurilor robotice T-14. 

Ucrainenii au două opţiuni:

-să detoneze toate podurile de pe fluviul Nipru şi astfel ar întârzia sosirea tanculor ruse până ajung autoarele NATO

-să mineze toată suprafaţa pentru a distruge şenilele tancurilor T-90 şi T-14  şi mine anti-personal cu şrapnel împotriva infanteriei mecanizate 

Ruşii pot doar să trimită elicoptere pentru a trage în minele amplasate pe teren ca să le detoneze, simultan cu bombardamentele aeriene. 

Problema e că invazia rusă din nord (dinspre Belarus) este iminentă, iar vehiculele blindate ruseşti găzduite de regimul lui Lukashenko ar putea sosi la Kiev în 3-4 ore. 

Trupele ruse vor construi cu siguranţă noi poduri improvizate pentru ca tancurile lor să traverseze Niprul. 

T-84, sursa-foto Wikipedia

Ce ar putea face NATO? 

Preşedintele american Joe Biden a garantat sprijin militar doar pentru statele membre NATO din estul Europei învecinate cu Ucraina/sau aflate în apropierea Ucrainei- România, Bulgaria, Polonia şi statele baltice.

A asigurat că va pedepsi aspru Rusia dacă va ataca Ucraina prin sancţiuni economice. Pe de altă parte, SUA şi statele membre NATO vor trebui să securizeze evacuarea cetăţenilor lor şi a personalului diplomatic din Ucraina în caz unui atac din partea Rusiei. 

Dar dacă Rusia va ameninţa un stat membru NATO, Articolul 5 al alianţei va intra în vigoare şi astfel fiecare alt stat membru NATO e obligat să declare război Rusiei şi să confere sprijin aliatului supus agresiunii ruseşti. 

Cu ce tancuri ar putea contribui cele mai puternice state-membre?  

Franţa ar putea să trimită tancurile Leclerc.  

Leclerc, sursa foto - Wikipedia

Germania a declarat că nu va interveni într-o confruntare directă cu Rusia, având parteneriat energetic cu aceasta, dar în cazuri extreme ar putea apela la tancurile Leopard 2.

Leopard-2, sursa foto - Wikipedia

Marea Britanie e puţin probabil să-şi transporte tancurile Challenger 2 (care au înveliş similar cu cel al tancurilor M1 Abrams) pe continentul european, dar poate să ofere suport de la distanţă cu aviaţia şi cu flota sa navală.  

Challenger-2, sursa foto - Wikipedia

Italia ar putea contribui cu tancurile C1 Ariete. 

România dispune de 250 de tancuri T-55, 42 de tancuri TR-580, 227 tancuri TR-85 şi 54 de tancuri TR-85M1, toate fiind de fabricaţie sovietică.  

TR-85M1, sursa foto - Wikipedia

Polonia este ţara est-europeană membră NATO cu cele mai multe tancuri, având  la îndemână peste 100 de tancuri Leopard-2, 92 de tancuri PT-91 Twardy de fabricaţie proprie şi care au rază operaţională de 650 km, 382 de tancuri T-72 de fabricaţie sovietică şi 250 de tancuri M1 Abrams de fabricaţie americană ce vor fi livrate anul acesta. 

PT-91, sursa foto - Wikipedia

Şi acum, întrebarea momentului - poate un tanc american M1 Abrams să bată tancurile ruseşti T-14 şi T-90? 

Tancul american M1 Abrams sau M1A2, dezvoltat de General Dynamics Land Systems, este unul de a treia generaţie, dezvoltat din 1980, având blindaj Chobham (fabricat din plăci ceramice încapsulate într-un cadru metalic  de titan şi lipite de o placă ceramică de suport, plus mai multe straturi elastice de  microplasă de nailon) Războiul din Golf, Războiul din Irak şi Războiul din Afganistan. Până în prezent au fost fabricate peste 10.000 de exemplare. Va rămâne în funcţiune până în 2050. 

Este considerat a fi tancul cu cea mai bună protecţie din lume împotriva incendiilor şi armelor chimice. Fiecare exemplar costă 8 milioane de dolari. 

Are greutate de aproape 60 de tine, lungime de 8 metri, lăţime de 3,6 metri şi înălţime de 2,4 metri. Tunul său are o lungime de 9,77 metri. Tancul poate fi manevrat de un echipaj alcătuit din patru membri - comandantul, tunarul, încărcătorul şi şoferul. 

Armamentul său principal este constituit dintr-un tun de 105 mm L52 M68 ghintuit, un tun de 120 mm L44 M256, iar armamentul secundar este compus dintr-o mitralieră M2HB  şi o mitralieră M240. Motorul său este Honeywell AGT1500C cu turbină cu gaze şi are capacitate rezervor de 1.900 litri. Poate atinge viteza de  67,6 km/oră.  

M1A2 Abrams, sursa foto - Wikipedia

T-14 are mai multă mobilitate decât M1A2 şi are un tun mai lung, având şi un încărcător automat. Cu toate că proiectilele tancului M1A2 pot atinge distanţe lungi, T-14 beneficiază de un sistem de protecţie activ ce poate detecta de la depărtare orice proiectil şi de armură reactivă. 

Într-o confruntare directă, T-14 ar putea nimici tancul M1A2, pe de altă parte, SUA dispune de un buget mai mare cu care poate dezvolta un tanc M1A3 mult mai avansat. 

Şi într-o confruntare cu un model rusesc T-90, M1A2 ar putea avea dificultăţi, tancul rusesc fiind mai mobil, mai fiabil, mai simplu, mai uşor, mai versatil. Sistemul de contramăsuri optronice Ştora-1  (cu faruri roşiatice înfricoşătoare) poate perturba telemetria rachetelor ghidate antitanc. Sistemul său de bruiaj electro-optic poate bloca orice proiectil ghidat anti-tanc. 

Până în prezent, şapte tancuri Abrams M1A2 au fost distruse accidental în Războiul din Golf, iar alte două au fost distruse intenţionat pentru a preveni capturarea acestora. Alte nouă au fost scoase din serviciu din cauza avariilor. Multe tancuri Abrams au fost avariate în războaiele idin Irak de tancurile sovietice T-72, T-62 şi T-55 folosite de armata dictatorului irakian Saddam Hussein, dar şi de tancurile Sherman capturate în urma războiului cu Iran în anii 1980. 

În ce priveşte tancurile T-90, acestea par să reziste rachetelor anti-tanc BGM-71 după cum demonstrează un clip video filmat în Siria, dar pot fi avariate de rachetele ghidate anti-tanc. Forbes raportează că două tancuri T-90 au fost distruse în conflictul recent dintre Armenia şi Azerbaijan. 

Dacă T-90 pare să fie dificil de combătut, T-14 care este mai avansat conform oficialilor ruşi ar putea fi imbatabil într-o confruntare terestră. M1A2 are un blindaj mai rezistent din titanium faţă de T-14 care are un blindaj de oţel, dar T-14 are tehnologii noi în prevenirea proiectilelor. 

Un tanc M1A2 poate fi distrus de un proiectil tras de o navă din clasa Iowa de exemplu, deci cam orice navă sau aeronavă de ultimă generaţie ar putea nimici tancurile ruse T-14. 

Aşadar, în cel mai rău caz, SUA, Franţa, Marea Britanie şi celelalte state membre NATO îşi vor folosi aviaţia pentru a distruge tancurile ruseşti T-14 şi T-90. O rachetă aer-sol ca AGM-65 Maverick lansată de un avion american de reacţie A-10 Thunderbolt II ar putea să distrugă toate modelele de tancuri existente pe planetă la ora actuală. 

Acum depinde şi cât de impenetrabil şi invincibil este modelul T-14 după cum declară propaganda regimului de la Moscova. La repetiţiile pentru parada militară din 2015, un tanc T-14 s-a defectat şi nu a putut fi mişcat, fiind repornit 15 minute mai târziu. Dar asta nu înseamnă că NATO sau Ucraina să-i subestimeze capacitatea de luptă. Până în prezent, tancurile T-14 încă nu au fost folosite în luptă. 

Reprezentanţii NATO încă speră că diplomaţia şi negocierile să rezolve disputa ruso-ucraineană pe cale paşnică şi să nu se ajungă vreodată la o bătălie între tancurile NATO şi cele ale Rusiei. Am asistat probabil la cea mai mare bătălie dintre vehicule blindate de la  Kursk încoace într-un război convenţional ce ar devasta Europa la scară largă şi ar produce numeroase victime. 

În Bătălia de la Kursk din 1943 dintre Germania Nazistă şi Uniunea Sovietică, au participat peste 6.000 de tancuri, 4000 de aeronave şi 2 milioane de militari. Bătălia a fost câştigată de superioritatea numerică a tancurilor sovietice T-34 în faţa tancurilor germane care aveau tehnologie superioară, Tiger şi Panther, fiind ucişi peste 200.000 de militari. Dar sovieticii au câştigat bătălia mai mult datorită reliefului. După această bătălie decisivă, sovieticii au înaintat în Europa, eliberând statele est-europene de sub regimurile fasciste pentru a le instaura regimuri comuniste. 

O bătălie între câteva mii de tancuri dintre America şi Rusia ar putea fi mult mai devastatoare datorită tehnologiei avansate şi puterii de distrugere mai crescută. De aceea este de dorit să nu asistăm vreodată la o confruntare dintre tancurile americane M1A2 Abrams şi tancurile ruse T-14 Armada, fiindcă consecinţele ar putea fi devastatoare pe termen lung.