Tătarii din Crimeea comemorează 70 de ani de când au fost deportaţi de către Stalin

Această aniversare se desfăşoară într-un context de tensiuni fără precedent, după ce liderul istoric al tătarilor Mustafa Djemilev, care a denunţat recent "anexarea", a primit interdicţia de a pătrunde pe teritoriul Crimeei, iar susţinătorii săi sunt ameninţaţi cu urmăriri în justiţie pentru "extremism".

"Este cea mai importantă zi pentru tătarii din Crimeea, iar autorităţilor locale le este frică", a declarat pentru AFP Djemilev, un fost disident şi deputat în Parlamentul Ucrainei.

Autorităţile din Crimeea, care se tem de "provocări", au decis vineri să interzică prin decret orice "acţiune în masă", în peninsulă, până la 6 iunie, căutând să împiedice marea adunare tradiţională, în centrul Sevastopolului, la care sunt aşteptaţi aproximativ 40.000 de participanţi.

Medjlis, Adunarea tătarilor din Crimeea, a anunţat, la rândul ei, că se teme de ostilitatea poliţiei antirevoltă, în contextul în care blindate şi furgoane pentru transportul persoanelor arestate au apărut deja pe străzile din Simferopol.

ONU a denunţat vineri, într-un raport, "hărţuirea" şi "persecuţiile" cărora le sunt supuşi tătarii din Crimeea, notând că mai multe mii dintre ei au au "devenit persoane deplasate pe plan intern sau în alte părţi ale Ucrainei". Moscova a denunţat imediat "lipsa totală de obiectivitate" a raportului.

"Puţin fiabili din punct de vedere politic"

Una dintre principalele etnii din Crimeea înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, această populaţie turcofonă a fost deportată în 1944 de către regimul sovietic, atent să "cureţe" peninsula de "elemente ostile".

"Versiunea oficială sovietică îi acuza pe tătarii din Crimeea că au colaborat cu ocupantul german. Erau prezentaţi ca «puţin fiabili din punct de vedere politic»", declară Elvedin Ciubarov, un istoric tătar.

Aprobată de către Stalin, deportarea începe în noaptea de 18 mai 1944. Cu liste cu adrese în mână, mii de militari sunt mobilizaţi în peninsulă în căutarea familiilor tătare, care au la dispoziţie doar câteva minute pentru a-şi aduna câteva bunuri şi provizii.

Deportaţii sunt înghesuiţi în vagoane pentru transportul animalelor, cu destinaţia Siberia şi Asia Centrală. Pentru cei mai mulţi, destinaţia finală va fi Uzbekistan.

În trei zile, operaţiunea se încheie: peste 190.000 de persoane sunt expulzate de pe pământul natal.

"Curăţarea de tătari" a Crimeei

Odată ajunşi la destinaţie, tătarii sunt cazaţi în cămine şi puşi să muncească în industrii şi ferme de stat, în condiţii extrem de dure.

După călătorie, căreia mulţi nu i-au supravieţuit, clima, lipsa de hrană şi propagarea rapidă a bolilor au decimat aproape 45% dintre deportaţi, potrivit unor surse tătare.

În Crimeea, s-a trecut, între timp, la "curăţarea de tătari" a peninsulei.

Numele localităţilor sunt "rusificate", iar monumente tătare sunt transformate în muzee. Deficitul de forţă de muncă în această regiune agricolă este acoperit, în mod progresiv, prin aducerea unor familii ruse şi ucrainene.

Când Nikita Hruşciov a "oferit" Crimeea Ucrainei, în 1954, urmele prezenţei tătare dispăruseră aproape complet.

Abia în 1967, după 14 ani de la moartea lui Stalin, un decret retrage acuzaţiile formulate la adresa tătarilor din Crimeea. Însă aceştia vor reveni în peninsulă abia la sfârşitul anilor '80, în momentul dezmembrării Uniunii Sovietice, într-o Ucraină independentă şi prea puţin îngrijorată de soarta lor.

"După prăbuşirea fostei URSS, o asemenea schimbare reprezenta o cheltuială enormă. Era dificil să găseşti de lucru, o locuinţă sau să cumperi un teren pentru a construi o casă", îşi aminteşte Elvedin Ciubarov.

Revenirea tătarilor în Crimeea devine, totuşi, o realitate. Ei reprezintă în prezent 12% din populaţia peninsulei, adică aproape 270.000 de persoane, faţă de 1% câţi erau în anii '80.

După ocuparea şi anexarea - în decurs de trei săptămâni - a Crimeei de către Rusia, Moscova caută să-i "curteze". Preşedintele Vladimir Putin a semnat un decret privind reabilitarea "tuturor populaţiilor din Crimeea" reprimate în regimul lui Stalin.

"Această decizie le-a provocat oamenilor doar un zâmbet ironic", afirmă Mustafa Djemilev.

Într-un interviu acordat recent AFP, el a denunţat "bădărănia" ruşilor faţă de tătari, care au refuzat să recunoască "anexarea" şi au evocat riscul unui conflict sângeros.