Temeri în regiunea Oceanului Indian, la zece ani de la tsunami

Pe 26 decembrie 2004, un cutremur cu magnitudinea de 9,3 în largul Indoneziei a trimis o serie de valuri masive către coastele celor 14 ţări de la Oceanul Indian, unele situate la foarte mare distanţă de altele. Acest tsunami a lovit Indonezia, dar şi Sri Lanka sau Somalia, şi s-a soldat cu peste 220.000 de victime.

Întreaga regiune a fost afectată, iar cum printre victime se află şi mii de turişti străini veniţi să profite de soare în perioada Crăciunului, oroarea şi doliul s-au răspândit în întreaga lume.

La acea vreme nu exista niciun sistem de evaluare sau avertizare. Mulţi oameni şi-au dat seama prea târziu să se adăpostească rapid în zone mai înalte, iar alţii au rămas pur şi simplu împietriţi în faţa unei mări pe care au văzut-o mai întâi retrăgându-se, după care asupra lor s-a abătut un adevărat zid de apă.

Convinse că ar fi putut să fie salvate numeroase vieţi, autorităţile au creat în urmă cu trei ani un sistem regional de alertă.

Însă odată cu apropierea marcării a zece ani de la dramă, vineri, anumiţi experţi, familii sau rude ale victimelor avertizează că amintirea acelei zile se va estompa în timp, iar odată cu ea şi voinţa oamenilor de a se pregăti mai bine pentru acest tip de catastrofă.

"Cei mai mulţi dintre oameni vor să uite, pot să înţeleg acest lucru. Dar eu cred că este important să ne amintim ceea ce s-a întâmplat, din motive de securitate", declară Mathias Mann, după ce depune flori într-un cimitir din provincia Phang Nga, în Thailanda, în memoria unui coleg german dat dispărut.

- Valuri de 35 de metri înălţime

Abia după 20 de minute de la cutremur au apărut primele valuri - unele de 35 de metri înălţime - şi au lovit coasta Aceh, unde s-a înregistrat majoritatea celor 170.000 de victime indoneziene.

Însă doar peste două ore a atins tsunamiul Thailanda, iar apoi India şi Sri lanka, omorând 31.000 de persoane numai pe această mică insulă.

"Orbecăiam, fără niciun fel de senzori în Oceanul Indian", a declarat Charles McCreery, directorul Centrului de alertă pentru tsunami în Pacific, la o conferinţă, recent, în Indonezia.

Creată în 2011, ambiţioasa reţea de maregrafe (dispozitive care măsoară nivelul mării), balize oceanice de adâncime şi de seismografe este utilizată pentru a avertiza ţările în cazul unui tsunami iminent.

Testat în urmă cu doi ani, acest sistem a funcţionat. După un cutremur puternic în largul Insulei Sumatra, toate regiunile de risc din ţară au fost avertizate în 12 minute. Cutremurul nu a declanşat un tsunami.

În plus, 24 de ţări din regiune şi-au creat centre de alertă la nivel naţional.

În Thailanda, unde s-au înregistrat 5.395 de victime, dintre care jumătate sunt turişti străini, 129 de turnuri de alertă au fost instalate în sud-vest, legate la un centru de supraveghere cu sediul la Bangkok. Un val uriaş va declanşa sirene şi anunţuri în mai multe limbi. De asemenea, funcţionarii şi aleşii vor fi avertizaţi prin SMS în legătură cu obligaţia de a proceda la evacuări.

Însă într-o regiune în care adesea domină fatalismul, dorinţa de a se pregăti pentru ceea ce este mai rău se atenuează odată cu trecerea anilor.

- Lipsă de motivaţie

La Khao Lak, o zonă balneară care a fost pur şi simplu ştearsă de pe hartă acum zece ani, semnele cu îndemnuri de a fugi spre zone mai înalte au dispărut pur şi simplu.

Sistemele de alertă timpurie reprezintă un adevărat progres, dar nu sunt suficiente, apreciază Kerry Sieh, un profesor la Universitatea Nanyang din Singapore.

"Alături de ele sunt necesare educaţia şi infrastructuri adecvate", subliniază el, insistând asupra importanţei de a construi căi mai largi de evacuare sau structuri înalte, pentru ca oamenii să se poată refugia mai rapid.

La Aceh, elevii sunt sensibilizaţi în şcoli, dar unii adulţi nu doresc evocarea tragediei, deplânge Muhammad Dirhamsyah de la Agenţia însărcinată cu prevenirea catastrofelor.

"Când am efectuat un exerciţiu, de curând, am primit numeroase plângeri. Adulţii sunt reticenţi faţă de educarea generaţiilor viitoare", constată el.

La Phuket City, lipsa de motivaţie este evidentă chiar în hotelurile afectate acum zece ani.

"Oamenii nu mai iau formările în serios", recunoaşte Chalachol Buthrem, şeful securităţii hotelului Holiday Inn Resort. "Aceasta este natura umană. După câţiva ani oamenii uită", adaugă el.

Cu toate acestea, pericolul este real. După "100 de ani de calm", în doar zece ani în regiune au avut loc şase cutremure cu magnitudinea de peste 7,9, semn al unei "activităţi sporite", afirmă McCreery. "În prezent toată lumea ştie ce este un tsunami, dar dacă vom avea o lungă perioadă de calm vom uita", este el de părere.