Teroare în Afganistan: „În Kabul fac lista femeilor singure”

Retragerea trupelor aliate din Afganistan a netezit drumul fundamentaliştilor tabibani spre capitala Kabul. Iar localnicii, mai ales femeile, se tem pentru viitorul lor.

„Poveştile care vin la noi sunt teribile. Unchiul nostru tocmai a scăpat din Mazar-i-Sharif şi ne-a vorbit despre talibanii care şi-au injectat heroină în faţa tuturor, înainte de a tăia capul celor pe care îi consideră adversari şi duşmani”.

Nahal are puţin peste 30 de ani, a studiat în Afganistan şi în străinătate şi, după ce s-a întors în ţara natală, lucrează acum pentru o organizaţie internaţională. Locuieşte cu sora Mahvash şi cu tatăl său, care a rămas văduv în urmă cu ceva timp, după ce soţia i-a murit de cancer.

Antonescu: Ce face Nicușor Dan e un truc de campanie. Nu există pericolul Ponta

Crin Antonescu: Nu cred în creșteri de taxe și austeritate

„Tatăl nostru ne-a crescut întotdeauna libere. Când talibanii au preluat puterea în 1995, ne-a dus în Pakistan, pentru a putea studia. Şi chiar şi după ce ne-am întors aici la Kabul, prioritatea lui a rămas întotdeauna aceeaşi: să avem o educaţie şi să alegem calea pe care o preferăm”.

Nahal şi Mahvash nu s-au căsătorit niciodată aşa cum li se impune multora dintre colegii lor. Locuiesc libere, ies singure, au reuşit chiar să plece în străinătate pentru a urma cursuri de perfecţionare sau pentru a dobândi experienţă de muncă.

Două fete singure, a căror viaţă a fost întotdeauna scutită şi care nu au purtat niciodată burqa. „Acum toate acestea s-ar putea schimba. Dacă ar ajunge talibanii, probabil că am fi obligate să ne căsătorim. Ştim că şi aici, la Kabul, fac liste reale cu numele tuturor fetelor necăsătorite”, spun fetele cu teamă în voce.

La fel ca mulţi tineri, Nahal şi Mahvash, deşi trăiesc într-o societate profund patriarhală şi sunt obişnuite să nu poată face tot ce îşi doresc. „Toate acestea le datorăm tatălui nostru. Dar cum am putea trăi dacă am fi obligaţi să rămânem în interior, ieşind doar în compania lui. Pentru că aşa funcţionează sistemul de gardieni: nici nu poţi merge la cumpărături fără ca un bărbat să te însoţească».

Mahvash, cu doar câţiva ani mai tânără decât Nahal, este angajată ca jurnalist pentru o mare reţea internaţională.

„Le-am spus multor rude că sunt profesoară. Aici, meseria de jurnalist este periculoasă. Se crede că este convenabil ca o femeie să devină fie profesor, fie doctor. Dar nu vreau să încetez să mai dau ştiri, mai ales acum că este important să spun ce se întâmplă aici»”.

Nahal şi Mahvash sunt triste, gândindu-se la ce le aşteaptă. „Auzim atâtea poveşti oribile, despre fete luate cu forţa, forţate să se căsătorească cu bărbaţi pe care nu i-au văzut niciodată. Deci, credem că singurul lucru pe care îl putem face este să evadăm de aici, de acasă”.

Nu există nimeni care să-i ajute pentru moment, în ciuda faptului că a servit atât pentru instituţii, cât şi pentru companii private străine. „Suntem complet singure”, explică Nahal şi Mahvash.

Nu a putut găsi o viză pentru a scăpa. „Ne-au sfătuit să mergem în Iran, dar în acest moment este foarte periculos şi să mergem pe stradă”.