The New York Times: Rachetele hipersonice sunt de neoprit. Şi declanşează o nouă cursă globală a înarmării.

Aceste arme revoluţionare au o manevrabilitate fără precedent şi pot lovi ţinte aflate aproape oriunde în lume în decurs de doar câteva minute. Putând zbura cu viteze de peste 15 ori mai mari decât cea a sunetului, rachetele hipersonice îşi ating ţinta înainte de boom-ul sonic ori alte semnale de avertizare. Rapide, eficiente, precise, până în acest moment nu au fost create mijloace sigure de apărare împotriva rachetelor hipersonice, iar astfel de arme nu sunt dezvoltate doar de Statele Unite, ci şi de Rusia, China şi alte ţări.

"Dezvoltarea de arme hipersonice avansează atât de rapid încât riscă să depăşească orice discuţie reală cu privire la potenţialele pericole generate de astfel de arme, inclusiv privind modul în care ar putea perturba eforturile de prevenire a unui conflict accidental, în special în perioada unor crize internaţionale. Până în acest moment nu există niciun acord internaţional care să reglementeze regimul acestor arme. Mai mult, nici măcar nu există planuri din partea vreunei ţări să iniţieze discuţii pe această temă", observă R. Jeffrey Smith, editor şef pentru securitatea naţională la Centrul pentru Integritate Publică.

În schimb, graba de a dezvolta astfel de arme revoluţionare a împins Statele Unite într-o nouă cursă a înarmării, împotriva Rusiei şi Chinei - una care ar putea, potrivit unor experţi, să schimbe drastic normele privind descurajarea şi să sporească tensiunea în plan internaţional până la nivelul înregistrat în timpul Războiului Rece, subliniază R. Jeffrey Smith, într-un material realizat în colaborare de Centrul pentru Integritate Publică şi The Times Magazine.

Utilizarea unor arme atât de rapide va comprima în mod periculos durata de timp pe care o au la dispoziţie oficialii militari şi liderii politici pentru a elucida natura unui atac şi pentru a lua decizii raţionale cu privire la înţelepciunea şi amploarea măsurilor defensive şi reacţiilor necesare. Mai mult, ameninţarea reprezentată de armele hipersonice la adresa mijloacelor militare de reacţie va pune presiune pe decidenţi să declanşeze primii atacuri în cazul unei crize, explică jurnalistul.

"Şi totuşi factorii de decizie par să ignore aceste riscuri. Spre deosebire de salturile anterioare în ceea ce priveşte tehnologia militară - cum ar fi crearea de arme chimice şi biologice şi rachete balistice cu focoase nucleare multiple - care au declanşat dezbateri internaţionale şi în cele din urmă au fost reglementate prin negocieri de tratate între superputeri, oficialii de la Washington, Moscova şi Beijing nu au luat în mod serios în considerare vreun fel de acord care să limitează dezvoltarea sau utilizarea tehnologiei hipersonice", adaugă R. Jeffrey Smith.

De altfel, liderii politici americani şi-au manifestat sprijinul pentru o extindere semnificativă a cheltuielilor federale alocate pentru accelerarea dezvoltării acestei "tehnologii ce poate schimba regulile jocului", un termen adesea folosit la Washington în discuţiile privind armele hipersonice. SUA trebuie să acţioneze rapid, afirmă republicanul James Inhofe, liderul Comisiei pentru Servicii Armate din Senatul de la Washington, ori altfel naţiunea ar putea rămâne în urma Rusiei şi Chinei.

În anul 2018, Congresul SUA a emis un act legislativ ce prevede ca o armă hipersonică americană să fie operaţională până în octombrie 2022. Anul acesta, Administraţia Donald Trump a propus un buget al Apărării ce include alocarea a 2,6 miliarde de dolari pentru arme hipersonice. Scopul imediat este de a crea două astfel de sisteme în următorii trei ani.

Michael D. Griffin, numit în februarie 2018 în funcţia subsecretar al Apărării pentru cercetare şi inginerie, un departament al Pentagonului cu un buget anual de peste 17 miliarde de dolari, s-a remarcat drept un promotor la Washington al dezvoltării armelor hipersonice.

Mai mult, adjuncţii lui Mike Pompeo, şeful diplomaţiei americane, susţine că în principal sprijină acţiunile care au drept scop să facă arsenalul militar mai robust, o poziţie neobişnuită pentru un departament însărcinat să găsească soluţii diplomatice la problemele globale.

"Deşi ar putea să nu fie prea târziu pentru a schimba cursul, istoria arată că oprirea unei curse a înarmării este cu mult mai dificil decât iniţierea ei", conchide jurnalistul, câştigător anterior al unui Premiu Pulitzer.