"Ungaria era veriga slabă a Cortinei de Fier", afirmă istoricul ungar Geza Szebeni, reamintind de reprimarea revoltei ungare din 1956.
După revoltă, în Ungaria se trăia mai bine decât în alte ţări est-europene, existând carne şi legume, Pepsi-Cola şi haine occidentale. O parte a populaţiei avea reşedinţe secundare şi chiar mici afaceri de familie.
"Liderul ungar Janos Kadar se întâlnise de patru ori cu cancelari ai Germaniei şi de patru ori cu François Mitterrand, astfel că dezvoltarea relaţiilor politice era inevitabilă", subliniază Géza Szebeni.
În plus, Ungaria s-a integrat imediat în Banca Mondială şi FMI, fapt care a deranjat Rusia. "Dar, ironia istoriei, sovieticii aveau atunci mâinile legate, pentru că nu voiau să rişte un nou 1956", explică istoricul ungar.
Prin sosirea la Kremlin a lui Mihail Gorbaciov, atmosfera s-a schimbat, iar liderii ungari au profitat de această situaţie.
Imre Pozsgay, ministru şi lider al comuniştilor reformişti, îşi aminteşte de avertismentul lansat de Gorbaciov în martie 1989: "1956 nu se poate repeta". "Am încercat să dăm un sens pozitiv acestei fraze ambigue", mărturiseşte Pozsgay într-una din lucrarile sale.
Imre Pozsgay propusese în 1988 demontarea "gardului ruşinii", având o lungime de 350 de kilometri, cu sârmă ghimpată şi sisteme de supraveghere, de la graniţa cu Austria.
În ianuarie 1989, el a fost primul care a spus că revolta din 1956 nu fusese o "contrarevoluţie", aşa cum afirma Rusia, ci "o mişcare populară". După o lună, Biroul Politic al Partidului Comunist ungar lua decizia de demontare a Cortinei de Fier, mai ales că întreţinerea sistemelor de supraveghere costa foarte mult. În Republica Democrată Germană, Erich Honecker dădea asigurări că Zidul Berlinului "va mai rezista încă 100 de ani".
La 2 mai 1989, autorităţile ungare demontau primele segmente ale Cortinei de Fier.