Tratatul de Neproliferare Nucleară trebuie revizuit, după 40 de ani de existenţă

Este necesar ca Statele Unite, principala putere nucleară mondială, să ofere un exemplu şi să renunţe la arsenalul lor nuclear pentru a da legitimitate tratatului şi pentru a favoriza stoparea cursei pentru înarmare nucleară.

Semnat la 1 iulie 1968 şi intrat în vigoare la 5 martie 1970, tratatul a fost parafat de 189 de ţări. Statele semnatare s-au angajat să nu obţină bomba atomică. În schimb, le este garantată utilizarea în scopuri paşnice a energiei nucleare.

Un statut aparte au cinci state: Rusia, Statele Unite, Marea Britanie, China şi Franţa, care aveau deja bomba atomică înainte de intrarea în vigoare a TNP.

"Armele nucleare sunt periculoase, indiferent de proprietarul lor", a declarat Daryl Kimball, director al Asociaţiei pentru controlul armelor, organizaţie care îşi propune să convingă publicul cu privire la necesitatea controlului asupra armamentului.

Opinia sa este împărtăşită şi de fostul director al Institutului indian pentru studii în domeniul Apărării, K. Subrahmanyam.

"Nu este posibil ca anumite arme să fie legale pentru unii şi ilegale pentru alţii. Un astfel de regim nu poate fi o garanţie împotriva proliferării", explică el într-un articol.

Unul dintre principalele dezavantaje ale TNP îl constituie puterea de control limitată. Inspecţiile, demarate de Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA), sunt efectuate pe bază de voluntariat, iar statele vizate pot controla acţiunile inspectorilor. În cel mai rău caz, statele riscă discutarea încălcărilor TNP în cadrul Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite.