Tsunamiul din 2004 a deschis calea păcii în provincia indoneziană Aceh

Situată în nordul insulei Sumatra, Aceh se afla într-o situaţie deplorabilă, cu o infrastructură distrusă de anii de lupte armate şi o populaţie în pragul disperării, în momentul producerii catastrofei din 26 decembrie 2004.

Rebelii din Mişcarea pentru un Aceh liber (GAM) luptau de la înfiinţarea acestei organizaţii, în 1976, pentru independenţa provinciei islamiste, denunţând distribuirea "nedreaptă" a resurselor naturale importante din regiune de către Guvern. Aceh era patrulată de armata indoneziană şi izolată de restul lumii în timpul acestei gherile care s-a soldat cu aproximativ 15.000 de morţi, majoritatea civili.

Imediat după tsunami provocat de un seism cu magnitudinea de peste 9 grade produs în adâncurile Oceanului Indian, asupra provinciei Aceh s-a aşternut liniştea. Informaţiile sugerau că regiunile cele mai afectate de valurile seismice se află în Thailanda şi Sri Lanka.

Abia după câteva zile a fost dezvăluită amploarea pagubelor: aproape 170.000 de morţi în Indonezia, majoritatea în Aceh, care semăna cu un câmp de luptă. În total, peste 220.000 de persoane au murit în ţările de la Oceanul Indian.

Catastrofa a generat o mobilizare internaţională de proporţii şi a constrâns Indonezia să deschidă porţile Aceh angajaţilor umanitari. O altă consecinţă indirectă a valului seismic a fost aceea că rebelii au renunţat la revendicarea independenţei totale, în schimbul unei autonomii mai mari.

"Este clar că acest tsunami a precipitat procesul de pace", declară analistul Sidney Jones, adăugând că "riscul de revenire la conflict este foarte, foarte, foarte scăzut".

Un acord de pace între Guvern şi GAM a fost semnat la 15 august 2005 la Helsinki, respectiv la opt luni după tsunami. Combatanţii GAM au depus apoi armele, iar Jakarta şi-a retras trupele din Aceh, acordând amnistie rebelilor şi deţinuţilor politici.

Numeroase figuri proeminente ale mişcării separatiste au decis să se întoarcă în Aceh, unde GAM s-a transformat în partid politic şi a obţinut postul de guvernator.

La un deceniu după tsunami, Aceh s-a transformat, graţie banilor din ajutorul internaţional. Capitala provinciei, Banda Aceh, a devenit un oraş în care este foarte plăcut să locuieşti, unde urmele catastrofei din 2004 sunt abia vizibile.

Numeroşi locuitori încă sunt săraci, aşa cum se întâmplă şi în restul Indoneziei, unde aproximativ 40 la sută din populaţie trăieşte cu mai puţin de doi dolari pe zi, dar locuitorii din Aceh par să beneficieze mai mult de pe urma distribuirii resurselor naturale decât anterior.

Foştii rebeli s-au implicat activ în viaţa politică. Actualul guvernator al provinciei Aceh, Zaini Abdullah, şi predecesorul său, Irwandi Yusuf, amândoi aleşi prin vot universal, ocupau anterior funcţii importante în mişcarea separatistă.

"În timpul conflictului, nu aveam libertate şi trăiam în teamă", îşi aminteşte Ridwan, un locuitor din Meulaboh, una dintre comunele cele mai devastate de tsunami.

"Este oribil să spui că tsunami a fost o binecuvântare disimulată, dar probabil că aşa a fost", mărturiseşte el pentru AFP.

Totuşi, problemele rămân. Foştii rebeli păstrează controlul puterii şi sunt acuzaţi că se interesează mai mult de interesele lor decât de cele ale populaţiei.

Violenţele continuă între membrii partidelor locale înfiinţate după acordul de pace, unele conflicte provocând chiar mai mulţi morţi înaintea alegerilor legislative din 2013.

Observatorii şi ONG-urile denunţă şi influenţa tot mai mare a legii islamice (sharia) în Aceh, singura provincie în care aplicarea acesteia este autorizată.

Dacă programele de reintegrare au ajutat mulţi foşti rebeli, unii nu au beneficiat de ele. Astfel, un grup din rândul acestora din urmă este atât de disperat încât vrea să continue lupta împotriva Guvernului indonezian.