Ultimele zile ale lui Hosni Mubarak ca preşedinte al Egiptului, marcate de confuzie

Ziare guvernamentale şi private evocă o altercaţie violentă între cei doi fii ai fostului şef al statului - Alaa, fiul cel mare, şi Gamal, în vârstă de 47 de ani, care era considerat succesorul lui Hosni Mubarak -, primul reproşându-i celuilalt că a "pătat imaginea" tatălui lor, care a condus Egiptul timp de aproape 30 de ani.

La 10 februarie, cu o zi înaintea demisiei sale istorice, "confuzia, chiar neputinţa, era mare la palatul prezidenţial", scria luni Al-Ahram, care a fost centrul de greutate al presei pro-Mubarak.

"Nu înţelegeau cu adevărat ce se întâmplă", continuă cotidianul, referindu-se la manifestaţiile care au afectat ţara timp de 18 luni.

Potrivit diverselor publicaţii, mâna lui Gamal, descris ca fiind o persoană ambiţioasă înconjurată de oameni de afaceri, a fost foarte vizibilă în discursurile tatălui său către naţiune în timpul crizei.

"Gamal Mubarak a gestionat criza (...) cu ochii pe putere. Nu a înţeles decât foarte târziu că era scos din joc ... de aceea discursurile nu corespundeau cu ceea ce voiau să audă oamenii. Acest lucru le-a sporit furia", continuă Al-Ahram.

Joi, înaintea ultimei apariţii a lui Mubarak la televiziune, "Gamal l-a convins pe tatăl său să facă o ultimă tentativă, aceea de a anunţa reforme şi de a delega prerogativele lui Omar Suleiman", a cărui desemnare ca vicepreşedinte nu a convins mulţimea.

"Alţii au sugerat un ton mai conciliant şi sentimental, dar Gamal nu era de aceeaşi părere. Discursul a inflamat mulţimea ... tentativa a eşuat ... preşedintele a căzut".

Strategia fiului cel mic nu ar fi întrunit majoritatea nici măcar în cadrul familiei.

Potrivit Al Akhbar (oficial), cei doi fii ai preşedintelui au început să se certe după înregistrarea discursului din 10 februarie, care a fost obiectul unui "montaj" pentru introducerea unor declaraţii mai ferme faţă de manifestanţi.

"Ai corupt ţara când ai deschis calea colegilor tăi (din mediul de afaceri) şi iată rezultatul. În loc ca tatăl tău să fie onorat la sfârşitul vieţii sale, ai acţionat pentru murdărirea imaginii lui", i-a strigat Alaa fratelui său, afirmă cotidianului, potrivit căruia tot palatul prezidenţial a auzit disputa.

Tot potrivit ziarului citat, acest discurs în care Mubarak urma să anunţe că deleagă prerogativele civile lui Omar Suleiman şi pe cele militare armatei, a fost modificat în ultimul moment, spre marea surpriză a Statelor Unite şi cancelariilor occidentale care se aşteptau la un alt ton.

Potrivit cotidianului Al Yum Al Sabee (privat), Prima Doamnă, Suzanne Mubarak, a leşinat de două ori din cauza acestei altercaţii.

Dar, iniţial, detestatul ministru de Interne a fost cel care l-ar fi indus în eroare pe preşedinte.

"Raportul transmis de Habib el-Adli preşedintelui Mubarak înainte de ziua de marţi, 25 ianuarie, minimiza importanţa manifestaţiei" care a reprezentat debutul revoltei populare, potrivit Al-Ahram.

Ulterior, el a justificat pe lângă Mubarak "succesul surprinzător" al manifestaţiei făcându-l să creadă că Fraţii Musulmani "şi-au mobilizat tinerii conform unor instrucţiuni din străinătate".

Dar ministrul era convins că "este vorba despre o «mână de familii», că evenimentul putea fi «limitat» şi că «totul era sub control»". După 18 zile, preşedintele era nevoit însă să demisioneze la presiunea manifestaţiilor.