Un an de mister şi zvonuri neverosimile, de la eliminarea lui Osama ben Laden în Pakistan

Aşezat pe o piatră la marginea răzorului său de usturoi, împreună cu alţi bărbaţi cu barbă albă din Abbottabad, lui Zain Mohammad i-ar plăcea să nu i se mai spună, în sfârşit, "vecinul lui ben Laden", cum mai este cunoscut din mai anul trecut, de la raidul americanilor, care l-au ucis pe liderul reţelei teroriste Al-Qaida la câţiva metri de casa sa.

El "nu crede că ben Laden se afla acolo", ca aproape toţi locuitorii acestui oraş liniştit ce se întinde la poalele Munţilor Himalaya, nu din lehamite, ci din grijă faţă de adevăr, dă asigurări bătrânul care poartă o tunică tradiţională lungă de culoarea bej. Şi asta în pofida raidului, focurilor de armă şi prezenţei familiei teroristului.

Osama "ben Laden nu era acolo. Familia sa, poate (că era), dar el nu. Toate astea sunt un montaj al americanilor şi armatei pakistaneze, care este pregătită de orice pentru a primi bani", dă asigurări Aurangzeb, în vârstă de 37 de ani, directorul unei şcoli din cartier, rezumând teza apărată cu încăpăţânare de către toţi locuitorii.

"Toţi repetă acest lucru, dar o fac pentru a nu mărturisi că le este ruşine", decriptează un jurnalist local "ruşinea de a vedea că ben Laden se ascundea printre ei, în timp ce, concomitent, aliaţii Al-Qaida omorau mii de oameni prin atentatele lor sinucigaşe în ţară".

Citeşte şi: La un an de la moartea lui Osama ben Laden, reţeaua sa suferă dar se adaptează

În dimineaţa de 2 mai, aceeaşi ruşine, însoţită de frică, este resimţită la vârful întregii puternice armate pakistaneze de aproximativ 700.000 de oameni, povesteşte o sursă apropiată serviciilor de securitate, dând asigurări că armata nu era, totuşi, la curent cu prezenţa lui ben Laden la Abbottabad, o teză departe să fie acceptată unanim la Washington.

"Şefilor militari le-a fost frică, dându-şi seama că sunt incapabili să ştie dacă anumite elemente ale lor, apropiate islamiştilor, l-au putut ajuta pe ben Laden să se ascundă", a declarat această sursă.

În semn de recunoaştere a gravităţii cazului, şeful serviciilor de informaţii ale armatei, generalul Shuja Pasha, şi-a făcut "mea culpa" - un lucru extrem de rar - la jumătatea lui mai, mărturisind în faţa Parlamentului "eşecul" serviciilor sale în acest caz.

Însă el nu a spus absolut nimic în plus, lăsând o tăcere de plumb să cadă din nou.

Armata a împiedicat orice acces la casa din Abbottabad, după care ras-o, brusc, de pe suprafaţa pământului, în februarie. Americanii decid, la rândul lor, să nu publice nicio fotografie cu cadavrul lui ben Laden, pe care spun că l-au depus în mare, alimentând şi ei maşinăria zvonurilor.

Unii dau asigurări că ben Laden a fost adus în viaţă la Abbottabad de către americani, din Afganistan, iar apoi acesta a fost ucis aici pentru a păta reputaţia Pakistanului. Alţii spun că liderul terorist este în continuare în viaţă.

Acelaşi mister, învăluit în zvonuri neverosimile, s-a aşezat peste situaţia celor trei soţii şi copii care trăiau împreună cu liderul terorist la Abbottabad. Arestaţi după raid de către pakistanezi, ei au fost expulzaţi, într-un final, în Arabia Saudită, sâmbătă, la aproape un an de la operaţiune, fără să fi apărut vreodată în public.

La începutul lui martie, un fost general pakistanez afirma că ben Laden a fost "predat" americanilor de una dintre primele sale soţii, geloasă pe alta mai tânără. La jumătatea lui aprilie, jurnalişti de la tabloidul britanic The Sun scriau că ei cred că au aflat sursa rivalităţii, şi anume că prima îi reproşa celei de a doua că este "insaţiabilă sexual" şi că îl acapara, astfel, în permanenţă pe liderul Al-Qaida.

Cu o săptămână înaintea expulzării, un poliţist care păzea casa unde erau deţinuţi, a declarat pentru AFP că una dintre soţii tocmai a născut un fiu al lui ben Laden, după 11 luni de la moartea presupusului tată.

Citeşte şi: Osama ben Laden, de la inamicul public numărul unu la argument electoral pentru Barack Obama

Vom afla, oare, într-o zi, adevărul despre disimularea lui Osama ben Laden în Pakistan şi complicităţile sale? Nimic nu este mai puţin sigur. "Este o mare slăbiciune a ţării. Extremiştii sunt rareori pedepsiţi, deoarece martorilor le este frică, iar Guvernul nu îi poate proteja pe judecători", notează analistul politic Talat Masood.

"Mea culpa prezentată de Pasha era un gest de conciliere adresat elitelor. Însă, în ceea ce priveşte majoritatea populaţiei, armata preferă să lase să înflorească teorii ale complotului, mai degrabă decât să rişte o transparenţă stânjenitoare", notează sursa apropiată serviciilor de securitate citată.

Un ofiţer pakistanez reclamă, sub protecţia anonimatului, indulgenţă faţă de armată, care afirmă că îşi continuă ancheta, referindu-se, în trecere, la Franţa în legătură cu cazul Mohammed Merah. "Serviciile de informaţii interne franceze se aflau în contact cu Merah înainte să comită crimele şi nu par, deci, să fie scutite de reproşuri", notează el. "Dar ei şi-au prezentat mea culpa?", subliniază acesta.