Rebeliunea libiană vrea să obţină arme şi legitimitate la reuniunea de la Doha

Aproximativ 20 de ţări şi de organizaţii, între care ONU şi NATO, participă la această reuniune a Grupului însărcinat cu pilotarea părţii politice a intervenţiei multinaţionale autorizate de ONU la 17 martie.

Între timp, forţele rebele au reluat controlul asupra oraşului Ajdabiya (est), la 160 de kilometri sud de Benghazi, fieful insurgenţilor, un nod rutier strategic care a fost, în ultimele zile, teatrul unor confruntări sângeroase, dar unităţile pro-Kadhafi continuă să menţină presiunea, prin tiruri sporadice de artilerie.

Secretarul de stat american Marco Rubio vrea ca statele NATO să aloce 5% pentru apărare. Europa ar putea fi fortață să taie de la programele sociale

Anunțul care va înfuria Rusia. Polonia intră în cursa înarmării: vrea să aibă arme nucleare și o armată de 500.000 de militari

La Misrata, o enclavă a rebelilor, oraş situat la 200 de kilometri est de Tripoli, situaţia era critică pentru cei 300.000 de locuitori, asediaţi şi bombardaţi de şapte săptămâni. Uniunea Europeană (UE) intenţionează să deschidă un coridor maritim umanitar, sub protecţie militară, pentru a ajuta populaţia.

La Doha, rebeliunea libiană, reprezentată de o delegaţie a Consiliului Naţional de Tranziţie (CNT), este aşteptată în şedinţă plenară. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat la Conferinţa ministerială de la Londra, la 29 martie, care a hotărât crearea Grupului de Contact.

Delegaţia Consiliului este condusă de reprezentantul său internaţional, Mahmud Jibril, care s-a întâlnit, marţi, cu miniştrii Afacerilor Externe din Uniunea Europeană, reuniţi la Luxemburg.

Potrivit purtătorului de cuvânt Mahmud Shammam, Consiliul aşteaptă „o asistenţă militară” şi „o protecţie a civililor libieni bombardaţi” de forţele loialiste.

Reuniunea de la Doha are loc în contextul în care în coaliţia aliată au apărut divergenţe, Londra şi Parisul dorind o intervenţie mai puternică din partea NATO, în timp ce Statele Unite iau apărarea acţiunii Alianţei Nord-Atlantice, care a preluat comandamentul operaţiunilor la 31 martie.

Marţi, ministrul britanic al Afacerilor Externe, William Hague, a pledat pentru „intensificarea eforturilor în cadrul NATO”, iar omologul său francez, Alain Juppe, a apreciat că NATO nu îşi joacă „suficient” rolul. Hague şi Juppe sunt prezenţi la Doha.

„Cu mijloacele de care dispunem, facem o treabă bună”, a dat asigurări generalul Mark van Uhm, comandantul operaţiunilor comune ale Alianţei Nord-Atlantice.

La Washington, un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat, Mark Toner, a reafirmat că Statele Unite au „încredere deplină în capacitatea NATO de a-şi asuma sarcina să impună respectarea embargoului asupra armelor, zonei de interdicţie aeriană şi protecţia civililor din Libia”.

Statele Unite, după ce au contribuit major la operaţiunile declanşate împotriva regimului colonelului Kadhafi, la 19 martie, au adoptat o poziţie rezervată, săptămâna trecută.

Această controversă are loc pe fondul unui impas militar, între forţele rebeliunii, care deţin controlul asupra estului ţării, şi unităţile loiale colonelului Kadhafi, aflat la putere de aproximativ 42 de ani.

Ea reflectă, de asemenea, temerea partenerilor NATO, mai ales din Europa, de a vedea conflictul blocându-se, dacă Muammar Kadhafi nu este îndepărtat de la putere cu forţa, dar şi reticenţele altora de a ieşi din cadrul Rezoluţiei 1.973 a Consiliului de Securitate al ONU, care limitează acţiunea armată la apărarea populaţiilor civile.

Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR) a apreciat că aproximativ 500.000 de persoane au fugit din calea violenţelor din Libia. Consiliul a afirmat că în conflict au fost ucise 10.000 de persoane, 30.000 au fost rănite, iar alte 20.000 au fost date dispărute.

Shammam a insistat, de asemenea, asupra, deblocării fondurilor libiene, în special a celor aproximativ 30 de miliarde de dolari blocaţi în Statele Unite, în cadrul sancţiunilor internaţionale adoptate contra regimului colonelului Kadhafi.

Însă, această susţinere activă din partea comunităţii internaţionale depinde de amploarea recunoaşterii Consiliului ca singur interlocutor legitim, în contextul în care doar trei ţări, şi anume Franţa, Italia şi Qatar, au luat, până în prezent, această decizie.

Shammam a insistat asupra recunoaşterii Consiliului de către Statele Unite, care vor fi reprezentate la Doha prin William Burns, adjunctul secretarului de Stat, însărcinat cu Afaceri Politice.

„Vrem o recunoaştere clară şi oficială” din partea Washingtonului, a subliniat el, adăugând că CNT speră să obţină de la această reuniune „o trecere de la o recunoaştere de facto, la o recunoaştere internaţională legitimă”.

El a reiterat că rebeliunea respinge orice propunere, aşa cum a procedat cu o „foaie de parcurs” a Uniunii Africane (UA), care nu prevede o plecare, în prealabil, a colonelului Muammar Kadhafi şi a fiilor acestuia, din Libia.