Un bestiar CIA ironizează clişeele folosite de agenţi

"Foştii agenţi îşi amintesc că, atunci când a fost construită clădirea în care se află sediul (CIA), culoarele erau păzite noaptea cu câini, care să adulmece eventuali intruşi. Dar aproape nimeni nu îşi aminteşte de această colecţie de faună stranie, ascunsă într-un hol la subsol", scriu autorii - anonimi, aşa cum se cuvine - ai acestui document, declasificat de agenţie la sfârşitul lui iulie.

Reprezentată printr-un fel de arici (sau oposum) cu două capete, "analiza multidisciplinară" (multidisciplinary analysis) aduce a două analize convenţionale "sudate laolaltă", apreciază autorii. Este o fiinţă prea "puţin îngrijită", acoperită cu o "substanţă lipicioasă care permite aderarea unor materiale exterioare". Ea este "fructul acuplării destinse a unor forme de analiză clasică", apreciază ei.

Acest "Bestiary of Intelligence Writing" (Bestiar al stilului scrierii în informaţiile secrete) "adună eşantioane de clişee sau expresii prost ori prea folosite, pe care redactorii de la CIA le-au întâlnit adesea, de-a lungul anilor", precizează autorii acestui document, care a fost publicat în revista CIA "Studies in intelligence".

În opinia lui Matthew Gault, un jurnalist de la site-ul "War is boring", care a expus documentul, aceste "18 pagini de mâzgăleli bizare şi comentarii sarcastice sunt foarte ciudate".

"Fără îndoială au fost necesare mai multe ore ca toate aceste lucruri să fie scrise şi predate conducătorilor CIA. Mă întreb dacă nu cumva cineva l-a făcut acasă şi a decis, după aceea, să-l pună în circulaţie la birou", îşi imaginează jurnalistul.

- Moştri păroşi cu coarne

Autorii Bestiarului mărturisesc că se inspiră, potrivit unei note de subsol, din cartea "Un bestiar politic", scrisă de către scriitorul James Kilpatrick, fostul senator american Eugene McCarthy şi caricaturistul Jeff MacNelly, care zugrăveşte politicieni americani.

"Tensiunile sporite" sunt încarnate de păsări cu un singur picior, foarte lung. Ele prosperă "mulţumită sărăciei, malnutriţiei şi mai ales alienării", avansează autorii de la CIA.

Bestiile cele mai înfricoşătoare sunt "situaţiile disperate", ilustrate prin monştri păroşi cu coarne, înarmaţi cu buzdugane. Ele au "un apetit vorace şi o înclinaţie către a-i prinde în capcană pe cei care nu se tem".

Matthew Gault vede în Bestiar o formă de "catharsis" pentru agenţii CIA, care pot să elibereze astfel senzaţii refulate mult timp. "Oamenii care muncesc la CIA rămân oameni, deşi există tendinţa să se uite acest lucru. Documentul arată că ele au simţul umorului, chiar dacă este straniu".

"Viitorurile previzibile", ilustrate printr-un şobonal mare, sunt nişte "animale periculoase şi cu toane". Adesea ele se întorc împotriva stăpânilor lor, supunându-i la ridiculizare sau umilire publică.

"Proiectele sortite eşecului" (nonstarters), încarnate de un hipopotam mascat, sunt nişte optimiste eterne care se consolează cu gândul că sunt idei cărora încă nu le-a venit vremea. De fapt, de cele mai multe ori sunt doar nişte idei reciclate, ridiculizează autorii.

"Majoritatea zdrobitoare" este o fiinţă cu chef de vorbă şi versatilă, care are o părere despre orice. Încarnată de un monstru cu labe acoperite de solzi şi degete încovoiate, ea are tendinţa să fie "moale", cea mai solidă fiind "majoritatea suficientă", relevă ei.