Un medic care a lucrat pentru torţionarii din timpul lui Saddam Hussein a primit permis de muncă în M. Britanie

Metodele preferate ale agenţiei irakiene erau scoaterea ochilor, găurirea mâinilor cu maşini de găurit electrice, suspendarea de tavan, şocuri electrice, viol şi alte forme de abuzuri sexuale, bătăi la tălpile picioarelor, execuţii simulate, stingerea ţigărilor pe corpul acuzatului şi băi cu acid.

Mohammed Kassim Al-Byati a declarat că misiunea lui era să amelioreze rănile suferite de victime în urma torturii şi să le lase apoi în mâinile torţionarilor. "Ceea ce am făcut ţinea de datoria mea de doctor ... pe care o fac şi aici (în Marea Britanie) în fiecare minut", a declarat el.

Acum în vârstă de 46 de ani, Al-Byati a lucrat pentru serviciile de informaţii irakiene timp de 15 luni şi susţine că "nu a avut de ales".

Serviciile de informaţii aveau o închisoare la Kadhimiya, unde a fost executat Saddam Hussein în 2006 şi unde Al-Byati era dus când gardienii realizau că au mers prea departe şi exista riscul ca deţinuţii să moară.

Medicul a recunoscut că trei bărbaţi pe care i-a tratat au fost lăsaţi "una sau două zile" fără tratament, după ce au fost bătuţi crunt.

"Nu sângerau prea mult pentru că m-au chemat după o zi sau două. Arătau de parcă ar fi avut un accident grav", povesteşte el. "Erau doi bărbaţi cu tine şi deţinutul nici măcar nu putea să se uite la tine. Nu am putut face mai mult decât să bandajez, să fac o simplă sutură", a explicat el.

Medicul susţine că dacă ar fi alertat grupurile umanitare ar fi putut fi ucis, sau familia sa ar fi avut de suferit, aşa că nu a spus nimănui nimic şi a continuat să lucreze la Bagdad până în 1995, când a plecat în Iordania şi apoi în Libia. În 2000 s-a mutat în Marea Britanie pentru a-şi continua studiile şi apoi a lucrat în spitale ca rezident.

În ianuarie 2004 el a primit permis de muncă şi a fost angajat la un spital din Wolverhampton până în februarie 2007, când a cerut azil. În declaraţia sa, el aprecizat că a lucrat pentru Agenţia de Informaţii irakiană. În martie 2007, când a fost intervievat, el a precizat că trata persoanele torturate şi că ştia că victemele erau din nou supuse torturii, dar a simţit că nu poate face nimic. O lună mai târziu, dosarul lui a fost deferit unei unităţi pentru crime de război, iar în 2008 el şi-a depus actele pentru permis de muncă, având o ofertă de la un spital.