Textul, adoptat de Comisia Europeană (CE) şi reprezentanţi ai administraţiei americane, trebuie să fie aprobat, de partea europeană, de către statele Uniunii, şi să obţină aprobarea Parlamentului European, un lucru care se anunţă delicat.
Eurodeputaţii au blocat, de fapt, precedentul acord, semnat în 2007, şi au cerut modificări importante, pentru asigurarea protecţiei confidenţialităţii datelor furnizate Washingtonului şi restrângerea utilizării lor doar în lupta împotriva terorismului.
Ambasadorul Statelor Unite la Uniune, William Kennard, a încercat să ofere asigurări aleşilor europeni, subliniind, într-un comunicat, că accesul la datele personale furnizate va fi foarte limitat.
Dar deputatul german Jan Philipp Albrecht, din grupul Verzilor, a cerut „respingerea” acestui proiect de acord.
El a denunţat ca „nejustificabilă” şi „disproporţională” posibilitatea oferită autorităţilor americane de a stoca datele personale ale cetăţenilor europeni pentru o perioadă de 15 ani.
Eurodeputatul liberal olandez Sophie in’t Veld a apreciat, de asemenea, că acest acord nu răspunde cererilor Parlamentului. Ea a fost una dintre cele mai puternice opozante ale proiectului din 2007, iar aceasta este considerată o autoritate în acest domeniu, în Parlament.
„Americanii au adăugat obiective cu definiţii foarte vagi, care merg dincolo de lupta împotriva terorismului şi crimei organizate transfrontaliere”, a declarat ea, într-un interviu pentru AFP.
„Durata păstrării (datelor) rămâne la 15 ani, ca în 2007, or nu există nicio justificare”, a adăugat ea.
De exemplu, acordul privind datele pasagerilor, numit PNR (Passenger Name Record), încheiat cu Australia, prevede o durată de păstrare de cinci ani, a precizat ea.