Un raport parlamentar britanic recomandă „încredere în Rohani, dar să fie judecat în baza faptelor”

Raportul a fost redactat înaintea reuniunii la Viena, duminică, a puterilor occidentale, într-o încercare de deblocare a dosarului, cu opt zile înainte de termenul-limită pentru ajungerea la un acord definitiv.

The Foreign Affairs Committee subliniază că „preşedintele Rohani este necesar să fie considerat ca unul care caută cu adevărat un acord durabil în dosarul nuclear iranian cu Grupul 5+1” (China, Franţa, Marea Britanie, Rusia, Statele Unite şi Germania) şi că acesta beneficiază de o „credibilitate şi o autoritate la cel mai înalt nivel în ţara sa”.

„Dar (Rohani) este un pragmatic care speră o anulare a sancţiunilor (economice impuse Iranului) şi nu neapărat un reformist„, se arată în document. Astfel, este necesar ca şeful statului iranian să fie „judecat în baza a ceea ce face şi nu a ceea ce spune”, se subliniază în raport.

Comisia apreciază că actuala „capacitate a Iranului ar trebui să fie limitată astfel încât să aibă nevoie de cel puţin şase luni pentru a produce uraniu îmbogăţit, necesar unei bombe nucleare”, ceea ce ar lăsa „suficient timp pentru a-l detecta şi raporta Consiliului de Securitate al ONU”.

Capacitatea de îmbogăţire a uraniului şi numărul de centrifuge pe care Iranul le va păstra în baza acordului sunt unele dintre punctele cele mai delicate ale negocierilor. Aducerea uraniului la un nivel înalt de puritate poate servi la fabricarea armei atomice. La un nivel slab de puritate, acesta este folosit pentru alimentarea centralelor nucleare în vederea producerii de electricitate.

„Dacă acordăm încredere Iranului, AIEA (Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică) este necesar să aibă dreptul la inspecţii inopinate şi intruzive la toate instalaţiile nucleare iraniene, produse, planuri şi arhive”, afirmă Richard Ottaway, peşedintele Comisiei.

The Foreign Affairs Committee salută totodată redeschiderea Ambasadei Marii Britanii la Teheran. Decizia de a o închide, în 2011, când a fost vandalizată, era cu siguranţă „inevitabilă”, dar totodată a dăunat „vizibilităţii şi influenţei” Marii Britanii în Iran.