Un seism puternic este în general urmat de altul, la celălalt capăt al lumii

Această descoperire neaşteptată ar putea permite, cândva, ameliorarea predicţiei frecvenţei şi intensităţii replicilor, a declarat pentru AFP unul dintre autori.

O echipă de geologi americani a studiat seismele cu amplitudine de peste 7 grade pe scara Richter înregistrate după 1990 şi în 12 din 15 cazuri au observat că acestea au provocat unde seismice mai puţin importante de-a lungul faliilor de pe alte continente.

Cutremurul din China, cu o amplitudine de 7,9 grade pe scara Richter, nu a fost cuprins în studiul publicat de revista britanică Nature Geoscience.

În decembrie 2004, un seism puternic a lovit coasta insulei Sumatra, în Indonesia, a declanşat reacţii seismice până în Ecuador, California şi Alaska.

În general seismele consecutive au o magnitudine mai redusă - între 3 şi 5 grade pe scara Richter - decât cutremurul primar dar acest lucru nu exclude posibilitatea de a fi mai violente.

Replicile se produc, de obicei, pe o rază între 100 şi 200 de kilometri de epicentru, printr-un efect de ricoşeu între faliile conectate în acelaşi sistem, aceasta fiind declanşarea statică.

Parcurgerea unor distanţe foarte mari poate fi explicată însă numai prin efectul dinamic de propagare al undelor, explică cercetătorul. Undele pot călători la suprafaţa Pământului "fără a-şi pierde din intensitate chiar şi la distanţe considerabile".