Potrivit autorilor studiului, 25,9% dintre copiii cu vârsta între trei şi cinci ani examinaţi suferă de tulburări de comportament, ajungând la accese de violenţă sau formă de claustrare, simptome diverse, în special vertij, greaţă şi dureri de cap.
Această proporţie, observată după examinarea, în perioada septembrie 2012 – iunie 2013, a 178 de copii din trei oraşe cele mai afectate de tsunami, este de aproape de trei ori mai mare decât cea constatată în alte regiuni neafectate de catastrofa din 11 martie 2011, potrivit echipei de cercetători conduse de profesorul Shigeo Kure de la Universitatea Tohoku.
El a declarat că este „surprins de rezultatul studiului, pe care nu îl anticipa atât de ridicat”.
Potrivit studiului realizat la comanda Ministerului Sănătăţii, copiii la care au fost observate aceste perturbări au fost marcaţi de pierderea prietenilor sau dispariţia locuinţelor, sau de imaginea tsunami-ului ca un zid de apă care s-a abătut asupra oraşelor din zona de coastă a arhipelagului nipon.
Raportul avertizează că, aceşti copii, dacă nu primesc îngrijirile corespunzătoare, ar putea dezvolta probleme destul de grave în dezvoltarea lor şi în ceea ce priveşte capacităţile de învăţare. Cei 178 de copii al căror comportament a fost analizat în cadrul studiului vor continua să fie monitorizaţi în fiecare an timp de un deceniu.
Peste 18.000 de persoane au murit în urma tsunamiului care a devastat coasta de nord-est a arhipelagului nipon, la 11 martie 2011, după un seism devastator cu magnitudinea de 9 grade.