Un supravieţuitor al naufragiului din apropiere de Lampedusa povesteşte teroarea prin care a trecut

"Ajunseserăm aproape de coastă în jurul orei 3 dimineaţa. Am aşteptat îndelung, dar nimeni nu a ne-a venit în ajutor", a declarat tânărul Ali, într-un centru de primire a refugiaţilor din Lampedusa.

"Încercam să trimitem semnale şi căpitanul a dat foc unei bluze în partea superioară a vaporului", îşi aminteşte Ali.

"Când oamenii au văzut flăcările, s-au grăbit spre celălalt mal şi vaporul s-a dezechilibrat. Multe persoane au căzut în apă. Teroarea a început", povesteşte el.

Peste 300 de persoane au murit probabil, potrivit estimărilor autorităţilor, în naufragiul acestui vapor care s-a răsturnat şi s-a scufundat joi dimineaţa, având la bord aproximativ 500 de imigranţi.

"A trebuit să înot timp de cinci ore înainte ca ajutoarele să sosească. Familia mea şi mulţi prieteni erau pe acest vapor. Nu pot vorbi, este prea dureros", a declarat Ali.

Plecat din Eritrea, de unde fugea de regimul dictatorial, el a declarat că a plătit 1.400 de dolari, respectiv 1.000 de euro pentru a se îmbarca în Libia pe acest vapor către Italia, după un parcurs chinuitor prin Sahara.

În tabăra din Lampedusa, el stă deoparte pentru moment şi nu a stabilit încă relaţii cu ceilalţi refugiaţi, care au fugit şi ei de război sau persecuţie. Cu cei care au ajuns anterior, sunt peste 1.000 care aşteaptă acum, în timp ce centrul nu poate să primească în mod normal decât 250.

Un grup de parlamentari care l-a vizitat sâmbătă a calificat condiţiile de viaţă ale refugiaţilor drept "ruşinoase" şi "inacceptabile într-o ţară civilizată".

Organizaţia umanitară Salvaţi Copiii a cerut Guvernului să evacueze imediat cei 228 de copii care se află acolo, dintre care 40 minori neînsoţiţi, care au supravieţuit naufragiului.

Refugiaţii sunt aşezaţi pe bănci vopsite în verde sub un acoperiş de tablă sau strânşi sub copaci, în spatele unei curţi împrejmuite cu sârmă ghimpată. Deşeuri, saltele vechi şi pături murdare sunt răspândite pe jos de jur împrejur.

Cântece în arabă se aud în curte, unde cozi de aşteptare lungi s-au format în faţa cabinelor telefonice, în timp ce copiii se joacă fie cu mingile pe care le bat în zidurile de beton, fie cu un câine cu blana de culoarea nisipului.

Bebeluşi cu picioarele goale şi purtând încă scutece îşi privesc taţii adormiţi, în timp ce femeile spală hainele.

Mohammed, un sirian în vârstă de 53 de ani, a părăsit ţara împreună cu familia sa pentru a fugi de bombardamente şi intenţiona să meargă în Elveţia. Dar el a fost nevoit să îşi lase rudele în Egipt atunci când a aflat că nu are suficienţi bani pentru a le plăti călătoria către Europa.

"Am luat autobuzul pentru a traversa deşertul şi a ajunge în Libia. Era o călătorie înspăimântătoare de patru zile. Sufeream, pentru că ştiam că va trebui să o fac, dar îi lăsam în urma mea pe soţia mea, pe cele două fiice şi cei doi fii ai mei. Ei sunt foarte mici, au nevoie de tatăl lor", povesteşte el.

"Am fugit de pericolul din Siria, dar eram la fel de rău tratat în Libia, era fără speranţă. Când mi-am sunat acum familia, ei erau bucuroşi că sunt în viaţă, dar noi nu ştim cum aş putea ieşi de aici şi cum ar putea veni ei".

Cu părul grizonat şi corpolent, Mohammed trăieşte de 11 zile în centrul din Lampedusa, unde este îngrijit de serviciul medical ce funcţionează 24 de ore din 24.

"Sunt diabetic, ceea ce a făcut călătoria mea şi mai periculoasă. Când am părăsit Libia, am fost nevoit să merg prin apa care îmi ajungea la bărbie, purtând geanta cu medicamente şi documente în dinţi. Era îngrozitor să mă gândesc că riscam să pierd totul", a povestit el.