Universitatea din Paris nu poate revendica manuscrisele lui Emil Cioran

În decembrie 2005, Cancelaria universitară obţinuse o decizie a unei instanţe de apel, care a interzis, în ultimul moment, vânzarea la licitaţie a manuscriselor, puse ulterior sub sechestru.

Printre manuscrise se numără cinci versiuni ale operei "De l'inconvénient d'être né" (Despre neajunsul de a te fi născut), caiete cu note pregătitoare pentru Ecartèlement (1979) şi "Aveux et anathèmes" (Mărturisiri şi anateme, 1987), precum şi 18 caiete inedite conţinând amintiri şi reflecţii ale lui Cioran, din perioada 1972 - 1980.

Sesizat de Cancelaria Universităţii, tribunalul de mare instanţă din Paris a apreciat miercuri că instituţia nu are nici un drept asupra manuscriselor, iar vânzătorul, Simone Baulez, "poate dispune în mod liber de acestea".

Cu cinci luni înaintea morţii lui Cioran, în februarie 1995, partenera de viaţă a acestuia, Simone Boue, i-a scris cancelarului Universităţii din Paris, anunţându-l că intenţionează să doneze bibliotecii Jacques-Doucet manuscrisele lui Cioran. În septembrie 1997, la moartea lui Simone Boue, legatar universal al lui Cioran, fratele ei a făcut un inventar al apartamentului, fără a găsi însă nici un manuscris.

Semnatara unui contract pentru curăţenia apartamenului, Simone Baulez a găsit manuscrisele în apartament şi, neştiind care este valoarea acestora, le-a încredinţat pentru vânzarea la licitaţie.

Tribunalul a decis miercuri că Emil Cioran murind în iunie 1995, Simone Boue nu era proprietarul manuscriselor la momentul în care s-a angajat să le doneze Cancelariei Universităţii.