Pentru ca sejurul să fie legal, romii trebuie să demonstreze că dispun de suficiente mijloace financiare, să obţină o autorizaţie cantonală şi o asigurare de sănătate, mai precizează Oficiul. Elveţia consideră România şi Bulgaria, ca pe toate celelalte ţări din Uniunea Europeană (UE) ca „sigure”, motiv pentru care cererile de azil ale romilor nu sunt, în general, acceptate. În schimb, acesta acordă o atenţie specială minorităţii rome din Kosovo.
Însă, prezenţa romilor în Geneva îi deranjează atât pe elveţieni, cât şi autorităţile. Dar nimeni nu poate interzice nimănui să se aşeze pe o bancă publică, spre exemplu. Doar comportamentul „necivilizat” şi cerşetoria, surprinse în flagrant, pot fi pedepsite, afirmă Le Temps, într-un alt material, în aceeaşi ediţie. O problemă pentru autorităţi este „complexa repartiţie a zonelor de acţiune între diferitele forţe de ordine”, ca personalul privat de pază, jandarmeria, poliţia feroviară sau poliţia municipală.
Aceste forţe de „poliţie îşi pasează una alteia cartoful fierbinte”, fără să „poată să facă mare lucru, dacă (romii) nu încalcă legea”, fiind nevoite „fie să închidă ochii, fie să îşi umfle muşchii când trec prin faţa romilor”, continuă publicaţia, citându-l pe un purtător de cuvânt al Poliţiei Cantonale, Patrick Puhl. Periodic, au loc operaţiuni de „controlare” a populaţiei de romi, ultimul la 15 aprilie, efectuat simultan la Cornavin şi Plainpalais. Ei stau „de la câteva zile la câteva luni, la Geneva”, după care pleacă spre o „destinaţie necunoscută”, potrivit lui Puhl.
„Spălătorii de parbrize”, spre exemplu, care stau la anumite intersecţii, vin din Franţa, dar se întorc, seara, în această ţară vecină, a mai spus purtătorul de cuvânt. La 8 aprilie, la cea de a 40-a aniversare a Zilei Internaţionale a Romilor, organizaţia Mesemrom a organizat o petrecre pentru romii aflaţi, în trecere, prin Geneva. Aceasta a hotărât să lanseze o „campanie contra clişeelor şi prejudecăţilor” contra romilor. „Invazie? Nu. (Romii reprezintă) mai puţin de 0,05 la sută din populaţia geneveză”, se poate citi pe unul dintre afişele acestei campanii.
„Politica de disuasiune are limitele sale”, a răspuns Pierre Maudet, un oficial genevez, la întrebarea dacă nu are „un sentiment de neputinţă”, într-un interviu, al treilea material publicat de Le Temps în ediţia de marţi. El recunoaşte că aplicarea de amenzi „pare ineficientă”, precizând că, după 30 de zile, o amendă devine contravenţie şi este transmisă, ca recomandată, în România. „Acest lucru costă statul aproximativ 15 franci (…), şi nu sunt plătite niciodată. Este descurajant pentru agenţi”, afirmă el. De la începutul anului, poliţia municipală a întocmit 1.259 de astfel de rapoarte de contravenţie.