„Îngrijorarea reală în legătură cu guvernarea fără constrângeri a Partidului AK se referă la democraţie, nu la religie”, scrie The Economist la 2 iunie. „Chiar după ce Erdogan a câştigat bătălia cu armata şi justiţia, s-a confruntat cu puţine verificări şi bilanţuri. Acest lucru i-a încurajat intoleranţa naturală faţă de critici şi i-a hrănit instinctele autocrate”, afirma revista britanică.
În ziua următoare, Erdogan a răspuns acestor critici în cadrul unui miting electoral din oraşul Konya. El a făcut legătura între The Economist şi Israel şi rivalul său politic, preşedintele Partidului Republican al Poporului CHP, Kemal Kilicdaroglu: „În mod evident mulţumirile pe care preşedintele CHP le trimite Israelului şi-au găsit răspunsul. O revistă internaţională, îi spun şi numele – The Economist -, publică o analiză. Nu direct, ci indirect spune «Votaţi pentru CHP». Cât de lipsit de tactică este acest lucru?”.
Un alt candidat al Partidului AK, fostul ministru de Interne Besir Atalay, a fost citat de cotidianul turc Zaman afirmând: „Toţi ştim despre impactul lobby-ului israelian asupra instituţiilor de presă internaţionale. Consider acest lucru o consecinţă a politicilor Turciei faţă de Israel şi poporul palestinian”.
Relaţiile s-au deteriorat destul de mult între Turcia şi Israel, foşti aliaţi în regiune, în ultimul an. Ankara şi-a retras ambasadorul de la Tel Aviv după ce comandouri israeliene au ucis opt turci şi un cetăţean turco-american la bordul navei Mavi Marmara, care încerca să spargă blocada din jurul Fâşiei Gaza.
Potrivit sondajelor de oponie, partidul lui Erdogan ar putea câştiga încă o dată majoritatea parlamentară, dar întrebarea este dacă va reuşi să obţină cele 367 de mandate necesare pentru revizuirea unilaterală a Constituţiei, fără referendum.