Vă aduceţi aminte de Ucraina?

Poate unii dintre voi vă aduceţi aminte de Ucraina. În urmă cu doar câteva luni, se afla în mijlocul discuţiilor. De atunci, a început însă şi un război între Hamas şi Israel, a avut loc un summit între SUA şi China, iar Elon Musk a ajuns iar pe primele pagini ale ziarelor.  Între tragic şi absurd, am reuşit cumva să banalizăm războiul din Ucraina.

Banalizarea Ucrainei nu este exagerată; războiul s-a îndreptat în această direcţie. Au existat multe lupte care au presupus înaintări şi retrageri în teren. Însă niciuna dintre mişcări sau bătălii nu a fost decisivă, ceea ce înseamnă că Ucraina continuă să lupte pentru supravieţuire. Niciuna dintre temerile participanţilor cu privire la intrarea iniţială în război nu este ilegitimă. Iar mizele – o posibilă redefinire a Europei – rămân în picioare.

Războaiele în care ambele părţi au temeri rezonabile sunt cele mai periculoase. Nicio parte nu se poate retrage, iar până când una dintre părţi nu obţine un avantaj copleşitor şi impune o nouă realitate, războiul trebuie să continue chiar dacă pierderile sunt greu de îndurat. În lipsa unui avantaj enorm, compromisul devine necesar, însă poate fi şi dificil. În acest război, încă există aşteptări că Rusia va distruge armata ucraineană şi va forţa SUA să pună armele deoparte. Nu s-a întâmplat asta până acum.  Primul motiv este că Rusiei îi lipsesc militarii, iar de când mobilizarea lor a devenit destul de nepopulară Moscova a trebuit să îşi îmbunătăţească recrutările, bazându-se pe sume mari pentru recruţi –  undeva la 12.000 de ruble (137 de dolari), potrivit Atlantic Council – şi cerând donaţii de la simpatizanţi pentru achiziţia de echipamente.  Banii reprezintă o armă uriaşă a războiului şi nu este clar dacă Moscova mai face vreun ban. Teama inflaţiei poate fi un factor de luat în considerare.

Lucrurile sunt dificile şi pentru Ucraina. Armata nu prea a avut succes în teren, în ultima perioadă, iar Polonia a blocat camioanele care voiau să treacă graniţa cu Ucraina. Nu este ceva nesemnificativ. Polonia a fost, timp de mulţi ani, anti-Rusia, a fost unul dintre cei mai mari susţinători ai Ucrainei şi a fost de acord să devină bază pentru transferurile de arme americane şi europene către Ucraina. Polonia nu a abandonat Ucraina în totalitate; sursa disputei este ideea că firmele de transport ucrainene nu reprezintă o competiţie corectă pentru omologii polonezi. În timp de pace, este o problemă rezonabilă. În timp de război, nu. Cât va afecta acest lucru economia ucraineană este încă neclar, însă cu siguranţă va afecta moralul şi va face SUA să se întrebe dacă depozitele sale de provizii vor permite ca armele să ajungă în Ucraina în următoarele luni. (Rusia va vedea acest lucru ca pe un semn de slăbiciune.)

În acest context, secretarul american al apărării, Lloyd Austin, a ajuns în Ucraina pentru a declara că Washingtonul rămâne alături de aliatul său. Deşi obiectivul exact al vizitei sale nu este clar, nu este un semn bun faptul că un aliat trebuie să îşi arate angajamentul sub circumstanţe necunoscute. Adevărul este că Austin se află acolo doar în calitatea sa de membru al Cabinetului şi ca figură politică, nu ca general, aşa că a vorbit în numele guvernului său şi probabil a observat că Ucraina se află într-o poziţie la fel de nefericită ca Rusia. Pierde din opţiuni – atât în privinţa rezultatului dorit al războiului, cât şi în abilitatea sa de a desfăşura războiul.

Şi deşi nu cunosc personal problema, cred că Kievul va încerca să negocieze o încheiere a conflictului. Cred că acest lucru nu va fi o problemă pentru ucraineni. Sfârşitul războiului ar trebui să ofere Rusiei o zonă de tampon ceva mai mare, fără să o aducă prea aproape de ţările NATO. Ucraina nu va câştiga, dar nici Rusia nu o va face. Este clar că există nişte discuţii, la un anumit nivel, între Rusia şi SUA. Nu se ştie dacă soluţia mea este cea favorabilă. Oricum, nu suntem aproape de încheierea războiului (exprimată în luni). Poate că indiferenţa lumii faţă de Rusia şi Ucraina va trimite un semnal ambelor ţări.