Un concept nou, al antitezelor teoretice, dar şi al retoricii inspiraţionale destinată consolidării unităţii europene, într-un context al incertitudinilor majore de securitate şi creşterii neîncrederii în perpetuarea construcţiei actualului sistem internaţional. Apelul la adâncirea integrării securităţii comune, într-un moment încărcat de valenţe simbolice – la 15 ani de la invazia Irakului de către o coaliţie internaţională care a schimbat definitiv sensul securităţii internaţionale, la 10 ani de la momentul declanşării celei mai mari crize economice din istorie, la cinci ani de la adoptarea primei strategii de securitate cibernetică a Uniunii Europene într-o lume digitală tot mai nesigură şi violentă şi la final de mandat al Comisiei Juncker – poate deveni un reper istoric major al identităţii spaţiului european.
De felul în care Bucureştiul va reuşi să valorifice acest moment, în contextul preluării preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene din prima jumătate a anului viitor, va depinde poziţia României în viitoarele arhitecturii de securitate ale unei lumi care trece prin transformări politice, sociale, economice şi morale fără precedent în perioada postbelică.
CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI ÎN MONITORUL APĂRĂRII ŞI SECURITĂŢII